Marketing pentru consumatorii de azi – Ciprian Gavriliu

Zonele gri din marketing – prea multe statui

În marketingul şi business-ul românesc sunt foarte multe zone gri sau chiar negre, de care se aud puţine lucruri. Situaţiile se regăsesc şi în pieţele mai dezvoltate, dar proporţiile sunt mai mici. Se vorbeşte puţin despre ele, deşi în multe cazuri au o importanţă şi o influenţă mult mai mare decât se crede la prima vedere.

“Percepţia este egală cu realitatea” – o expresie care am simţit de multe ori pe pielea mea cât este de adevărată şi uneori dureroasă. O problemă pe care o avem noi românii este să ne blamam în mod constant şi hotărât realizările(alea rare şi puţine) în timp ce ridicăm în slăvi exemplele din vest.

Am văzut prea multe studii de caz sau prezentări în care se aduceau ode unor branduri cunoscute, evidenţiind doar ceea ce se vede în faţă la un nivel superficial. Este cazul să privim lucrurile un pic mai în profunzime.

Merită să îţi calci principiile şi ceea ce reprezinţi pentru benficii temporare?

Se pare că da. Ne-o dovedesc foarte multe branduri celebre, elogiate, care odată intrate pe piaţa din România şi-au resetat valorile pentru beneficii de moment. Mă gândeam zilele trecute la IKEA şi preţurile lor duble pe piaţa autohtonă faţă de cele din US spre exemplu. Din câte ştiam IKEA a devenit ce este prin poziţionarea preţuri accesibile – este esenţa brandului şi auzi acest lucru repetat obsesiv şi lăudat. Ivan tot merge în maşina lui de câteva sute de dolari deşi averea este de câteva miliarde.

Judecând la rece, IKEA îşi calcă principiile, valorile şi esenţa brandului pentru beneficii temporare. Se merită? Dacă te uiţi la profituri şi judeci într-un anumit fel ai spune că da, dacă te uiţi la principii şi etică ai spune nu. Situaţia se repetă în foarte multe cazuri şi circumstanţe, au fost multe branduri poziţionate low din US care au profitat de complexele unei generaţii trăite sub comunism şi au obţinut profituri umflate oferind aceleaşi produse cu o poziţionare “high” . McDonald’s e alt exemplu care îmi vine acum în minte, au profitat mult în primii ani pe piaţa românească. Din zona IT, Microsoft şi Apple sunt 2 exemple care îmi vin în minte cu suficiente iniţiative gri, construite atent şi discret.

Toleranţa şi ascunsul sub preş

De ce se vorbeşte atât de puţin despre zonele gri şi despre momentele când o companie sau un brand îşi încalcă cu bună ştiinţă principiile? Poate din lipsa de informaţii, nepăsare sau pur şi simplu pentru că nu dorim să ne distrugem nişte idoli de pe piedestal. Dacă şi ei fac marketing şi business aşa atunci la ce rămâne să ne uităm ( sunt destule altele credeţi-mă ).

Cred însă că suntem prea toleranţi, uşor de influenţat şi manipulat. Cred că ar trebui să ne folosim mai des puterea de a comunica şi de a impune o părere taxând un brand care te tratează “smechereşte”. Brandurile sunt ale consumatorilor şi datorează totul consumatorilor, ar trebui să ţină minte mai des asta.

Şi pe final un îndemn: să nu mai ridicăm statui unde nu este cazul, să nu ne lăsăm influenţaţi de percepţii şi o politică de comunicare abilă. Degeaba ai o statuie dacă piedestalul e din lut poleit.