Posts Tagged‘momentul potrivit’

start-drawing

Când este momentul potrivit să începi ceva ce îţi doreşti mult dar te sperie?

Când eram în grădiniţă aveam multe idei şi vroiam să fac multe lucruri. Mi-au spus atunci că sunt prea mic şi nu ştiu nimic. Apoi am ajuns la şcoală. Mi-au spus: ai grijă, nu mai e doar joacă ca la grădiniţă. Ai de învăţat alfabetul. Au venit lecţiile. În clasa a doua a apărut tabla înmulţirii. În clasa a 6-a am ajuns la o şcoală mult mai competitivă şi au apărut primele lucruri cu adevărat complicate la matematică şi alte obiecte. În plus, nu-i aşa, trebuia să mă gândesc şi la liceu, la viitorul meu.

Trebuia deja să mă comport şi să iau decizii adulte. La liceu am ajuns prost. Eram la una dintre cele mai dure licee din judeţ. Presiunea era foarte mare. Nu prea era timp de făcut lucruri. Începeau deja focusul pe matematică şi pe informatică la modul serios. Profesorii şi-au manifestat părerea că o să ajung rău, că nu dau atenţie vieţii şi viitorului meu. Aşa că presiunea a crescut. Lasă că vine facultatea, mi-am zis atunci.

La facultate am plecat în alt oraş, mare, nou şi necunoscut. Deodată a fost nevoie să mă gestionez singur şi să dau piept cu o mulţime de provocări şi presiuni noi. Erau atâtea lucruri noi de care trebuia să am grijă încât era clar că nu a venit încă momentul potrivit. În plus, din anul doi unii dintre colegi au început să se angajeze. Uau. Ei chiar făceau ceva cu viaţa lor, aveau o direcţie, o siguranţă. Aşa că m-am angajat şi eu.

Au urmat apoi licenţa. Prima firmă. Primul birou. Primele responsabilităţi cu adevărat mari. Alţi oameni de care trebuia să am grijă. Apoi al doilea birou, Bucureşti, criza, victorii şi bătălii pierdute. Menţinerea afacerii pe plus era o responsabilitate mult prea mare ca să mă mai gândesc şi la altceva.

Şi apoi ajungi la 30 de ani. Şi atunci, toată lumea îţi spune: gata de acum s-a terminat cu copilăriile, e momentul să îţi pui responsabilităţile pe primul loc şi să te ocupi mai puţin de tine. Apoi, conform scenariului urmează în linie dreaptă probabil copii, mai multe responsabilităţi, părinţii care îmbătrânesc şi care mor (da, se va întâmpla şi asta la un moment dat). Şi apoi propriul tău corp care începe să dea semne de oboseală. Copii au responsabilităţi mai mari şi intră şi trec prin ciclul prin care treci şi tu. Şi apoi corpul chiar începe să te lase. Poate ai şi ceva boli cronice, care îţi necesită atenţia zilnică.

Eşti probabil la peste şaizeci de ani şi trebuie să tragi tare să ţii piept tinerilor mai agili care ameninţă să te depăşească.

Şi după asta mai ai de îngrijit vreo doi nepoţi. Şi apoi mori. Da, o să se întâmple şi asta la un moment dat.

Aşadar, când e momentul potrivit să începi ceva? În nici un moment al vieţii. Sau în fiecare moment al vieţii. Depinde doar cum te raportezi la lucruri. Şi dacă eşti dispus să faci ce simţi, în loc să asculţi idei bine ţinţite care îţi dau 1 milion de motive să stai pe loc. De astea vei avea mereu prin preajmă, nu le lăsa să ţi se strecoare în minte şi în inimă.

În altă ordine de idei în ultimele 3 zile am făcut 2 lucruri pe care mi le doream de 4 ani, respectiv 26 de ani. Am învăţat să fac wakeboarding. Şi am considerat că 30 de ani e o vârstă bună să mă apuc de desenat, mai ales că mi-am dorit asta la nebunie de la vreo 4 ani. Doar că atunci aveam responsabilităţi prea mari cum ar fi grădiniţa sau pregătirea pentru şcoală. Acum momentul e mult mai potrivit, totul s-a stabilizat în jurul meu şi nu mai apare nimic nou.

Dacă ai aşteptat până acum mult timp să te apuci de ceva nou am un singur sfat: mai aşteaptă 40 de ani. Sau începe să o faci de mâine!

Prima lecţie de wake:

Prima lecţie de desen:

start-drawing

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu mă simt mult mai bine decât la grădiniţă.