Zi de zi, pe bloguri, pe stradă, pe Internet, în tramvai, la televizor, în supermarketuri, în sălile de curs, în companii, la trecerea de pietoni trebuie să auzi pe cienva care să spună: aşa e în România, eventual la pachet cu câteva epitete mitraliate cu ură. Uităm prea des că România, ca ţară în sine nu are nici o vină. Avem un potenţial geografic fantastic, avem tot ce ne trebuie să evoluăm constant şi ascendent dar probabil nu o vom face nici măcar la un jumătate din ritmul care ar fi posibil. De ce? Pentru că România e reprezentată de oameni şi de activităţile acestora, iar românii au grozav de mult de lucru la mentalitate. Luaţi individual, toţi ştim ce ar trebui făcut, care ar fi soluţiile, dar e mult prea greu să faci ceva, să dai primul exemplu. E mai uşor să te plângi, să găseşti scuze în jur, decât să fii tu primul care zâmbeşte de fiecare dată la magazin, primul care vobeşte frumos, primul care impune optimism în jur. Suntem slabi e clar şi astă e unul dintre motivele pentru care românii acceptă resemnaţi să le fie încălcate drepturi, să fie furaţi, să le fie cerute şpăgi. Fiecare individ are putere în sistemul economic, politic, social al României, fiecare poate să influenţeze în bine dacă vrea.
De asta mi-aş dori să văd oameni făcând ceva înainte să pună etichete, să plânga, să se considere damnaţi că s-au născut aici sau alte tâmpenii. România suntem noi, toţi şi toţi avem o parte din merite atunci când lucrurile merg prost sau merg bine. Aşa că înainte să aruncăm în stânga şi în dreapta cu atacuri ar trebui să ne privim bine de tot.
Şi dacă Iaşul, spre exemplu, putea să arate aşa acum 110 ani, atunci e clar că putem mai bine, mai mult, mai frumos:
[youtube drtVsOqPV8o&e]
6 responses
Do you want to comment?
Comments RSS and TrackBack Identifier URI ?
Trackbacks