purpose

Cum mi-am descoperit după 29 de ani scopul vieţii şi ce am învăţat din asta

Anul trecut, aproape pe vremea asta eram în Monte Carlo cu fratele şi cu vărul meu. Tocmai ieşisem de la o întâlnire de afaceri importantă. Existau şanse foarte mari să ne extindem business-ul de imobiliare în cea mai spectaculoasă piaţă de gen din lume. Simţeam că trăiesc cu adevărat! Am luat hotărârea să venim aici într-o noapte, iar a doua zi am plecat, lăsând firma pe mână managerilor. Simţeam amândoi că asta e, am ajuns unde trebuia. Îmi trăiam pentru prima oară în viaţă scopul: să fac business, la nivel mare!

IMG_0245 (2)în Monte Carlo

Între timp viitorul partener de afaceri nu şi-a mai respectat promisiunile, deşi aveam un plan comun de acţiune aşa că parteneriatul a căzu. În business s-au schimbat mai multe lucruri, în noi s-au schimbat mai multe lucruri şi am decis atât eu cât şi Alex să ieşim din imobiliare şi să vindem firma celui de-al treilea partener. În proces am avut puterea să fiu sincer cu mine şi să accept că intrasem în business în urmă cu doi ani pentru bani.

Pe repede înainte 6 luni (Iulie 2013). Am lansat împreună cu fratele meu WIDE Magazine, o revistă online pe zona de lifestyle care a prins la public. Evenimente, lansări, şedinţe foto, branduri de lux, vedete, monden… Toată lumea din jur era impresionată de această trecere rapidă şi spectaculoasă. Simţeam că am un scop: să arătăm oamenilor lucrurile frumoase care se pot întâmpla şi în România.

În septembrie (2013) coordonam o filmare la Snagov din postura de… regizor. Între timp mi-am dat seama că îmi place, că aş vrea să învăţ mai multe şi m-am înscris la cursuri de regie şi scenaristică la minunatele fete de la Control N. Tocmai luasem decizia să încep să fac filme. Simţeam că mi-am găsit într-un final scopul – să transmit poveşti, emoţii şi noi perspective oamenilor din jur.

1010526_10151727077011095_213880121_n
pe un alt platou de filmare

În octombrie (2013)  mi-am dat seama că vreau ceva mai mulţi bani şi m-am reapucat de design, o pasiune care e în viaţa mea de peste 10 ani timp în care am lucrat sute de proiecte. Lucrurile au mers foarte bine într-un timp scurt, au început să vină şi clienţii şi banii şi eu simţeam că am un scop în viaţă. Să creez din nimic un produs pe care îl vor folosi mii sau milioane de oameni.

În Noiembrie (2013)  am conştientizat că pot aduce mai multă valoare dacă o să îmi construiesc o echipă şi un business pe nişa design pentru startupuri internaţionale.  Lucrurile au început să se lege, am prins câţiva clienţi din Londra şi lucrurile se conturau exact cum mi le imaginasem. Ăsta era de fapt scopul meu! Cum am putut să nu văd asta atâta timp… Era chiar sub nasul meu.

28 Noiembrie 2013 – lucrurile merg grozav, dar eu nu ştiu încă care e de fapt scopul meu…

29 Noiembrie 2013 – am un moment de claritate totală şi conştientizez care este cu adevărat scopul vieţii mele. De data asta ştiu că e pe bune. Tocmai pentru că scopul este total diferit. O să ţi-l spun şi ţie imediat, după ce îţi povestesc drumul meu către el şi principalele obstacole care mi-au stat mereu în cale.

Cele mai mare obstacole în găsirea scopului personal

Am fost măcinat întotdeauna de ideea unui scop personal. Cred că începe pentru majoritatea de atunci când suntem mici. Cumva încercăm să găsim lucrurile la care suntem buni. Lucrurile pe care ni le face plăcere să le facem. Lucrurile care vor schimba lumea. Şi din care vom câştiga mulţi bani. Şi prin care vom ajuta mulţi oameni.

Pentru unii oameni pare să fie foarte simplu – le place sportul, se fac sportivi, excelează, iau medalii, etc. Probabil vă amintiţi că aveaţi colegi în generală sau în liceu care ştiau deja exact ce vor să facă şi erau şi foarte buni la asta. Şi eram cu toţii, noi restul care pluteam în derivă un pic invidioşi. Şmecheria e că ne întâlnim după 10, 15 sau 20 de ani cu oamenii ăia. Şi vedem că sunt mai derutaţi decât noi… Şi deodată problema scopului pare şi mai încurcată şi imposibil de rezolvat. Sau un prieten îşi deschide un business. Şi îi merge, totul e minunat, şi-a găsit scopul. Şi îl vezi după un an că e în derivă, nu ştie de fapt pe ce drum să o apuce, ce să facă, care e scopul lui de fapt!

Eu am încercat mereu să îmi găsesc scopul în activităţi, lucruri sau locuri. De asta am încercat foarte multe la viaţa mea. Am scris despre asta pe aici. Etapa de la 20 la 30 m-a dus în foarte multe domenii, business-uri, proiecte, colaborări. Am schimbat pasiuni, industrii, parteneri, ţări. Am căutat fizic şi geografic. Am plecat anul trecut la Monte Carlo, să rezolv problema de la sursă. Să găsesc Sfântul Graal. Şi ştiţi care e treaba cea mai nasoală? Că în Monte Carlo nu îţi găseşti scopul… Sunt doar maşini scumpe, clădiri spectaculoase, magazine de lux şi multe iahturi… Păi dacă nici acolo nu rezolvăm, ce speranţă să mai avem în Bucureşti, printre câini vagabonzi? Sau doamne fereşte, în Hârlău de exemplu?

După ce a trecut euforia iniţială, m-am întors din Monte Carlo cu o mini depresie. Iar cauza nu era aia pe care o credeţi. Nu era de vină faptul că ne-am întors în România, că se întâmplaseră mai multe lucruri în business cât noi am fost absenţi şi nici măcar nu era de vină faptul că ne-am întors în Bucureştiul cu blocuri gri, câini şi mahalele. De fapt simţeam pe undeva că acel gol, acea lipsă a scopului o să rămână acolo chiar dacă ne iese businessul în Monaco şi în alte 10 ţări. Cum am trecut peste momentul ăsta? M-am mutat cu Alex în Verona, în Italia, să fim într-un oraş şi o ţară care merită şi care e mai aproape de Vest, unde urma să ne găsim scopul… Cred că v-aţi prins deja că nu a funcţionat nici asta.

În 2013 am început să mă simt ca un dependent la care nu mai e de ajuns o singură doză. Lipsa scopului mă bântuia… Aşa că am început să încerc şi mai multe lucruri şi activităţi. Iar perioada de satisfacţie s-a redus şi ea de la ani sau luni la câteva zile. Practic nimeni sau nimic nu mai putea să mă păcălească că am un scop. Intrasem într-o zonă periculoasă.

Cum mi-am găsit scopul în viaţă

Pe 28 Noiembrie 2013 mi-am pus pentru prima oară nişte întrebări contraintuitive, la care nu mă mai gândisem niciodată. De exemplu, m-am întrebat: dacă scopul vieţii nu e de fapt ceva mare? Dacă mi-am trăit deja scopul vieţii în  tot acest timp? Întrebările astea m-au scos din zona de confort şi au lovit direct în reperele mele legate de scop. Totuşi, în acelaşi timp am început să mă simt împăcat şi mai liniştit ca niciodată. Ştiam că undeva, cumva, sunt foarte aproape.

Pe 29 Noiembrie scopul mi-a venit în minte, la fel de natural şi uşor ca atunci când cureţi o portocală (excepţiile nu se pun). Sunteţi pregătiţi?

Scopul meu în viaţă este să fac ce îmi place, să servesc oamenii prin asta şi să mă simt bine!

Când l-am primit, a fost un moment de bucurie şi pace totală. Şi am înţeles de fapt cât de adevărat, mare şi complet este! Dar în acelaşi timp, ştiam că probabil mulţi ar trece ceva aşa mărunt cu vederea în timp ce ar căuta lucrurile cu adevărat importante. Şi tot atunci am înţeles că principalul blocaj în descoperirea şi trăirea scopului este percepţia eronată pe care o avem despre el. Câteva credinţe comune:

  • Scopul trebuie să fie măreţ! Fie că e vorba de mulţi bani, multe ong-uri, medalia de aur la olimpiadă, sau să fii persoana care scoate singură Africa din sărăcie şi apatie, majoritatea visăm la un scop de calibru.
  • Scopul înseamnă un singur lucru! Păi dacă am zis design, sau zidărie, muzică, programare, business, comerţ, etc., aia e! Trebuie să găsesc acea activitate şi apoi să rămân doar cu ea, pentru totdeauna, să îmi rezolve toate problemele şi să îmi satisfacă toate dorinţele.
  • Nu sunt pregătit să îmi trăiesc scopul. Ştiţi cum e, întâi să termin liceul, facultatea, colegiul, MBA-ul, să mă mărit, să mă mut în Anglia, să facem şi noi o casă, un business, să îmi ajut părinţii întâi
  • Pentru mine nu se poate. Dacă nu eşti în Anglia, nu câştigi un milion de euro pe an, nu te-ai născut cu potenţialul genetic a lui Usain Bolt, nu merge şi gata!
  • Scopul este unul singur şi va rămâne acelaşi pentru tot restul vieţii
  • Scopul e de fapt chestia aia care îmi rezolvă toate problemele. Scopul nu o să îţi ducă maşina la revizie nici nu o să îţi gătească cina, din nefericire. Credinţa asta apare când confundăm scopul cu ce avem de făcut, o să povestesc mai jos cum a fost la mine.

Cum am ajuns totuşi la scopul meu?

Am început să fiu atent la ce îmi place. Asta după foarte mulţi ani. Recunosc că nu am ajuns prin calea înţelepciunii, pe calea rapidă. Am ajuns încercând extrem de multe lucruri. Am ajuns după ce mi-am luat foarte multe buşaiuri şi ciocane în piept. Ca şi cum ai fi într-o ţară exotică, primeşti un platou cu zeci de mâncăruri ciudate şi ca să ajungi la aia care îţi place eşti nevoit să încerci încă 39 de feluri care nu îţi plac. Chestia mai dură în cazul meu este că am ajuns destul de repede la ce îmi plăcea, la scop adică. Numai că am zis că nu are cum să fie atât de simplu şi de uşor, aşa că m-am întors şi am mai orbecăit câţiva ani buni, m-am întors a doua oară şi am plecat iar…

Ce contează pentru tine de fapt?

Un element cheie în scopul meu e starea de bine. Când te simţi bine, te simţi bine şi e extraordinar! Mi-am dat seamă că îmi place să lucrez cu oamenii şi de fiecare dată când îi servesc mă simt bine. Mi-am dat seama că îmi place foarte mult să fac acele activităţi care îmi plac foarte mult.

Şi apoi am conştientizat SECRETUL: scara la care desfăşori o activitate, locul unde o desfăşori şi pentru cine o desfăşori nu contează atât de mult. Cu alte cuvinte, s-ar putea să mă simt extraordinar să fac un mic proiect de suflet în Hârlău, pentru o doamna pensionară. La fel de bine sau poate chiar mai bine decât să fac un proiect cu o echipă internaţională, cu maşini, elicoptere şi un buget de 1.000.000 ori mai mare, în Monte Carlo :) . Şmecheria e că a trebuit să ajung la Monte Carlo, ca să văd că esenţa nu ţine de loc, lucruri, obiecte exterioare.

Am auzit într-un interviu cu Marcel Iureş o poveste genială: într-un regat s-a dat startul la o cursă pentru găsirea sfântului GRAAL. Toţi cavalerii şi-au făcut suite mari, au investit, au plecat cu alai, cu cai puternici, peste mări şi ţări. În timpul ăsta, un nebun a rămas la curte şi a început să caute prin sala în care era deja. Şi îl întreabă regele: ce faci mă aici? Nebunul: caut şi eu GRAALUL. Păi cum să îl cauţi măh aici? Păi ce, nu e suficient de departe?

Acum că mi-am găsit scopul oare am scăpat de toate “problemele”?

O altă credinţă ciudată pe care mi-am eliminat-o când am descoperit scopul a fost cea legată de punctul unic de rezolvare a tuturor situaţiilor. Pe scurt, căutăm acea pastilă minune care să ne rezolve toate problemele. Numai că asta e o utopie. Dacă ai mai mult cu 5 kile şi câştigi prea puţini bani, când vei începe să câştigi bani asta îţi va rezolva situaţia banilor. Pentru partea cu greutatea sunt alte soluţii şi e bine să faci alte acţiuni. Similar am văzut asta şi în business: dacă ai marketing bun nu înseamnă că ţi-ai rezolvat situaţia la contabilitate. Sau dacă eşti pe Facebook nu înseamnă că nu e bine să ai şi site. Ce e mai important până la urmă: să bei sau să mănânci? Ambele.

Scopul îţi dă o linie directoare, însă vor fi multe activităţi de făcut, lucruri de învăţat, experienţe de trăit. Viaţa merge mai departe, nu se termină când ţi-ai găsit scopul. Tot legat de asta am înţeles că s-ar putea să fiu într-o zi pe pârtie, în altă zi să fac design, în altă zi să conduc o echipă pe platoul de filmare iar în altă zi să îl ajut pe tata să îşi taie un salcâm care a crescut prea mult. Şi în fiecare din aceste zile eu să îmi trăiesc de fapt scopul.

Sper că mica mea descoperire te-a inspirat sau te-a liniştit. În final, e foarte ok să nu ai un scop. Chiar dacă ai 60 de ani. Lipsa scopului e de fapt un scop în sine…

1456749_10152070007586095_2135467295_n
la tăiat de salcâmi

We shall not cease from exploration, and the end of all our exploring will be to arrive where we started and know the place for the first time.
T. S. Eliot

fotografia cu balonul e realizată de  Lukasz Gladki

2876478414_9cc63e9933_b

Generaţia Lipscani sau cum arată un influenţator: tânăr, cu studii superioare şi venituri peste medie

Îmi plac discuțiile despre influențatori. Dacă nu știți, influențatorii sunt acei membri ai unei comunități care au o putere mare de influențare asupra restului comunității. Sunt multe teorii aici, una dintre cele mai cunoscute îi aparține lui Malcom Gladwell (Tipping Point) dar mai puteți găsi detalii și la Seth Godin (Unleashing the Idea Virus) sau în fimul de la sfârșitul articolului.

Câteva dintre caracteristicile de bază ale unui influențator: are notorietate (poate fi privit ca expert), credibilitate, putere de convingere, are opinii proprii și e a apreciat. Asocierea unui brand (sau produs, serviciu) cu unul sau mai mulți influențatori poate fi o decizie foarte bună, dacă ținem cont de psihologia vânzării. Pe scurt, când vrem să facem o vânzare realizăm un lucru mult mai complex: producem o schimbare de comportament. Dacă schimbarea propusă este validată social de persoane în care avem încredere, este mult mai ușor să o acceptăm. Pare o alegere mai sigură, iar una dintre cele mai mari frici inconștiente ale oamenilor este să aleagă greșit și să piardă. Câteva dintre motivele din spatele fenomenului le găsiți aici.

Până aici lucrurile sunt simple. Sunt însă 2 întrebări care stârnesc controverse: a). Cum arată un influențator? și b). Trebuie să fiu “expert” ca să influențez? (răspunsul la a 2-a într-un post viitor)

Îmi plac discuțiile despre influențatori. Îmi place să aud: da, sunt 5000 de oameni pe Twitter, dar toți sunt influențatori puternici! În rețelele sociale sunt influențatorii! Profilul lor: tineri, cel puțin o facultate terminată, cu venituri peste medie, activi, etc.! Dacă tragem linie rapid, cam toți influențatorii ăștia sunt reprezentanți ai generației Lipscani (e un termen inventat de mine, care cuprinde fenomenul socio-economic care se întâmplă azi pe străzile din centrul capitalei).

Cum ar fi însă dacă am avea câteva profile de genul:

  • pensionară, venituri 5 milioane, fan telenovele, doar liceul terminat, o gură mare (influențator pentru brandurile de orez și ulei)
  • meșter, 60 de ani, 8 clase terminate, 2 milioane venituri declarate, fan semințe – bere – fotbal, alpha dog (influențator pentru materiale de construcții)
  • fost licean exmatriculat, 18 ani, 1 – 10 milioane venituri, probleme cu furia (influențator pentru țigări)

Am observat o reticență grozavă față de datele pragmatice, din piață, dacă ele nu corespund cu realitatea. Vai dragă, dar consumatorii noștri sunt toți din generația Lipscani. Au iphoane și merg cel puțin o dată pe an la Paris sau la Londra. Cum să vindem noi … către … ? E un fenomen ușor de înțeles, dar care e nesănătos. Cum mai spuneam, România e o țară sărăcă cu unele caracteristici pe care am vrea să nu le credem. Să nu le vedem. Să nu le auzim. Dar ele există, sunt aici și fac parte din viața de zi cu zi.

Nu e nimic rușinos să spui că ai în publicul țintă pensionari sau oameni care nu au terminat liceul. Nu e nimic rușinos în a realiza un schimb comercial, către oameni care au o nevoie concretă și sunt dispuși să plătească pentru ea cu bani reali. E însă periculos să te ascunzi cu capul în nisip. Să discuți pe canapeaua de la IKEA la o bere cu nume ciudat despre ce își dorește un muncitor care trăiește la etajul 7 într-un bloc din Berceni. Și să îi livrezi ceva cool, plecând de la niște presupuneri. Bucureștiul nu e Lipscani sau Dorobanți, iar România nu e București!

Cred în influențatori, cred în influența. Însă cei care o pot exercita nu sunt neaparat absolvenți de MBA care conduc Mercedesuri. La fel cum nici Bucureștiul nu e neaparat Parisul. Și e ok să fie așa!

fotografie de Mihai Bojin

INFLUENCERS FULL VERSION from R+I creative on Vimeo.

8968192389_b2730510a1_b

Cum generezi valoare prin conţinut: metode practice

VALOÁREvalori, s.f. I. 1. Însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit. ♢ Loc. adj. De valoarea) (despre lucruri) pretios, scump, de preț; valoros; din DEX

Am încercat timp de câteva luni să găsesc o listă a metodelor prin care poţi crea valoare prin conţinut. Ce reprezintă valoarea, ce utilitate aduce fiecare tip de informaţie şi cum pot fi clasificate metodele prin care se crează valoarea? Câteva întrebări care nu au răspunsuri la îndemână şi presupun ceva efort pentru a le digera. Care e motivaţia? Poate fi un punct de plecare foarte bun pentru o analiza rapidă a unor producători de conţinut(bloggeri, publisheri, etc. ). Sau pentru a crea rapid o nouă politică editorială. Până acum nu am găsit ceva clar, reprezentativ, aşa că am început să lucrez la o listă proprie.

Prima regulă legată de conţinutul online pe care am învăţat-o, dureroasă de altfel, sună cam aşa: valoarea e ceea ce percep consumatorii/vizitatorii tăi ca fiind valoare. Ştiu, e o regulă veche, repetată în nenumărate cărţi şi articole, dar până nu am experimentat-o de câteva ori pe eforturile noastre nu am reuşit să o însuşim pe deplin. Legat de conţinut, am avut articole pe care le apreciam foarte mult şi aveau parte de rezultate slabe şi articole “subţirele” care aduceau vizitatori, recomandări şi creau valuri. Şi acum să începem.

Cum generezi valoare prin informaţie:

1. Accesibilitate

Prima metodă e probabil cea mai simplă dintre toate şi e legată de posibilitatea unui utilizator de a avea acces la o anumită informaţie. Cum poţi crea valoare prin accesibilitate: oferă un articol tradus din engleză în limba română pentru vizitatori care nu cunosc limba engleză; publică pe web o informaţii din surse offline; promovează un conţinut mai vechi la care vizitatorii nu au acces facil ( de ex. l-ar putea descoperi doar în Google, indexat în pagina 50).

2. Organizarea/distilarea informaţiei

Altă metodă de generare a valorii este organizarea/distilarea informaţiei, în condiţiile în care îţi aduci şi un aport pe partea de creaţie/filtrare manuală.  Cum poţi crea valoare prin organizare/distilare: crează listele de resurse, încă funcţionează foarte bine; filtrează manual toate informaţiile relevante pe un anumit subiect; realizează rapoarte de sinteză.

3. Componenta estetică
Orice tip de conţinut care are o valoare estetică, sau este prezentat într-o manieră estetică poate aduce valoare pentru vizitatori. Cum poţi crea valoare prin estetic:
prin crearea/publicarea de fotografie, design, artă, grafică care îţi exprimă sau întăresc mesajul pe care vrei să îl transmiţi.

4. Umor/entertainment/emoţii

Majoritatea materialelor care ajung virale pe Internet au la bază una din componentele: umor/entertainment. Totuşi, foarte important în momentul în care creezi valoare prin mijloacele astea e să nu uiţi nici un moment de profilul audienţei şi de legătura strictă cu ceea ce promovezi. Cu alte cuvinte degeaba am 100.000 de vizitatori, dacă ei vin doar pentru partea de fun/entertainment, fără nici o legătură cu obiectivele mele finale. Un brand mare care reuşeste să adune cu succes piesele din puzzle e HeinekenCum poţi crea valoare prin umor/enterainment/emoţii:realizează clipuri virale, jocuri, povestiri, bancuri; scrie într-un stil personal, care generează/apelează emoţii.

5. Creativitate/perspective noi/Analiză

Al 5-lea mod prin care poţi crea valoare pentru vizitatori este să priveşti lucrurile din unghiuri noi sau să analizezi/interpretezi informaţia. Cum poţi crea valoare prin creativitate/analiză: interpretezi o anumită informaţie disponibilă pentru a determina implicaţiile (impactul unei noi legi); oferi abordări noi pentru un anumit proces/acţiune; oferi soluţii concrete pentru o problemă, plecând de la date.

6. Experienţa personală

După anii ‘90 au existat consultanţi/speakeri/”vedete” care au înghiţit bucăţi uriaşe de informaţie din vest, fără a o digera sau a-i testa aplicabilitatea. Urmările se vedeau în lipsa rezultatelor: puse în contexte diferite anumite informaţii sau reţete îşi pierd sau diminuează valoarea/utilitatea. Experienţa personală e una dintre cele mai puternice şi apreciate metode de a crea valoare pentru vizitatori. Cum poţi crea valoare prin experienţa personală: publică studii de caz provenite din experienţă; oferă metode de a obţine rezultate adaptate la industrie/sezon/zonă geografică/audienţă; adu soluţii testate pentru anumite probleme specifice.

7. Studii/cercetare

Poţi folosi studiile sau cercetarea pentru a genera informaţie nouă pentru audienţa ta. Valoarea percepută este mare şi mai vine la pachet cu câteva avantaje: te poate poziţiona ca expert, îţi oferă o rampă foarte bună pentru apariţiile în media, informaţia devine de referinţă pe termen lung. Cum poţi crea valoare prin studii/cercetare: crează un studiu pe un eşantion reprezentativ pe un subiect de interes; dedică o perioadă mai lungă de timp cercetării unei probleme care nu are soluţie.

8. Inovaţie

Inovaţia se referă de regulă la schimbări asupra modului în care funcţionează un anumit lucru (proces/business/metodă/acţiune/etc.). Schimbările sunt de regulă importante/revoluţionare/dramatice (Wikipedia). Inovaţia poate fi un proces complex, poate consuma multe resurse şi poate avea nevoie de timp pentru a fi adoptată de piaţă. Totuşi, poţi genera inovaţie la diferite (apariţia maşinii vs un nou model inovativ de ştergător de parbriz), cu bariere de intrare semnificativ distincte. Cum poţi crea valoare prin inovaţia:inovând şi apoi producând conţinut despre asta.


Se justifică investiţia în conţinutul unic?

Plecând de la clasificarea de mai sus, conţinutul poate fi preluat/editat/etc. (binenteţeles cu acord) doar în cazul primelor 2 metode. Metodele 3 – 7 presupun investiţia în conţinut unic. Valoarea adusă de un material care transmite aceleaşi informaţii ca alte 5 bloguri de limbă engleză este limitată, dată doar de accesibilitate.

Revenind la întrebarea din subtitlu, succesul pe care îl poţi avea doar utilizând primele 2 metode este vizibil limitat. În plus, vei fi perceput ca un bun traducător/organizator şi nu ca expert/original/diferenţiat/etc.


Ce metode de generare a valorii îţi aduc cele mai bune rezultate
?

Plecând de la lista de mai sus, utilitatea primară generată de fiecare ar fi:

  1.  Mă informez
  2. Câştig o privire de ansamblu în timp scurt
  3. Transmit impulsuri pozitive/puternice/de impact asupra creierului
  4. Mă simt bine/mă relaxex/râd
  5. Realizez perspective noi, metode mai bune de a face lucrurile
  6. Primesc soluţii, răspunsuri, insight-uri
  7. Aflu informaţii noi, importante pentru mine
  8. Cresc foarte mult randamentul anumitor acţiuni/procese/etc.

Pentru a găsi cea mai bună soluţie, poţi să începi cu răspunsul la câteva întrebări: “ce anume reprezenţi”?Cum vrei să te poziţionezi, care e diferenţierea, care sunt valorile de bază pe care ţi le-ai asumat şi le transmiţi? Ce obiective urmăreşti să atingi? Care e audienţa  pe care o urmăreşti?Ai un blog, o companie, un cont de Twitter sau vrei să lansezi un brand?

Dacă răspunzi sincer la întrebările de mai sus şi le corelezi cu 8 metode şi 8 tipuri de rezultate o să ai o bază solidă de plecare pentru politica editorială. O să ajungi mai repede unde îţi propui să ajungi şi o să obţii rezultate mai bune.

P.S.: pe o scară de la 1 la 10 pe unde s-ar clasa valoarea pe care o oferi utilizatorilor în momentul de faţă?

fotografie de epsos

Best advice for product development: “Anything that won’t sell I don’t want to invent. Its sale is proof of utility, and utility is succes.” Thomas Edison

8102775998_505aaf3d74_b

Lucruri interesante din ultima perioadă

Sunt 7 ani de când am scris prima oară pe blog. Iar blogul a trecut prin multe schimbări şi experienţe. La fel ca şi mine. M-am hotărât să încep să tratez blogul cu mai multă atenţie şi să scriu din nou. Despre viaţă, despre creaţie, despre design, despre marketing. Dintr-o perspectivă mai matură, pragmatică şi valoroasă.

De când nu ne-am mai auzit s-au întâmplat multe lucruri: am creat o revistă online, am lansat un studio de marketing multimedia (portofoliul în curând, până atunci: exemplul 1, exemplul 2exemplul 3), am aplicat tot ce ştiam în imobiliare, mi-am redescoperit pasiunile tinereţii, am trecut prin purgatoriu, am evoluat. A… şi m-am apucat de scris poveşti.

La voi cum e?

Să îi dăm drumul!