Un apartament într-un monstru de beton şi o maşină de 10.000 în rate… Este incredibil cât de puţin îşi doresc atât de mulţi de la viaţă. Absolut nimic nu poate justifica pierderea viselor. Creştem, ne maturizăm, suntem loviţi, ne înfricoşăm, ne punem singuri bariere mentale care stau în calea viselor noastre. Este atât de trist când te arunci singur la gunoi.
Later edit:
Pentru că mai sunt şi cititori care iau totul de bun şi deja am stârnit reacţii virulente, adaug: nu e vorba despre bloc, casă vilă, exprimam idei în mod filosofic. Era vorba despre cei care frânează din cursa lor pentru îndeplinirea viselor şi se mulţumesc cu mult mai puţin decât ar putea, lucru foarte trist din punctul meu de vedere. Şi ca să mai clarific ceva: şi eu locuiesc la bloc şi o voi face în continuare şi nu, nu am nimic cu cei care locuiesc şi ei la bloc. E mai bine aşa?
Later edit2:
E vorba despre vise, nu despre bani.
One response
Do you want to comment?
Comments RSS and TrackBack Identifier URI ?
Trackbacks