Nu am fost un mare fan al educaţiei formale, ba dimpotrivă, experienţele mele cu “sistemul” sunt tumultoase, rebele şi în afara tiparelor. Poate într-o zi o să povestesc mai multe despre asta, ar fi o lectură captivantă.
Uneori totuşi mă gândesc să mai acord o încercare, într-una din cele 2-3 discipline care mă interesează. Zilele trecute căutam câteva opţiuni pentru un master şi am rămas înmarmurit: multora dintre facultăţile româneşti încă le lipseşte un produs pe care să îl “vândă”. Ceva de genul: un cadru bine stabilit, o programa actuală, metode de învăţare adaptate, legătura cu realitatea şi mai ales profesorii!
În cele câteva minute petrecute pe 3-4 siteuri de facultăţi am văzut profesori predând 2, 3, 4, 5, 6 materii distincte, complexe ca structură şi consistenţă. Trecând peste asta ajungem la partea care o consider crucială: câţi profesori au o experienţă reală, relevantă, actuală în realitatea specifică României? O experienţă care poate fi susţinută de fapte concrete şi realizări.
Nu de alta, dar cineva mult mai sus decât mine a spus odată: “the only source of knowledge is experience”. Numele lui era Albert Einstein.
Ce e mai trist e că am întrebat pe Twitter zilele trecute care ar fi motivele pentru care cineva s-ar gândi să facă un master. Vedeţi mai jos răspunsurile:
Când credeţi că vom avea facultăţi în care 6-70% din profesori au în spate şi o carieră construită pe activităţi practice de succes?
20 responses
Do you want to comment?
Comments RSS and TrackBack Identifier URI ?
Trackbacks