Vorbeam cu un client/prieten despre modul cum reacţionează un membru al unei echipe româneşti la propunerea unui proiect/task pe care nu l-a mai executat până atunci. Teoria lui: primul răspuns este nu se poate face. Pentru un milion de motive din lume, lucrul respectiv nu se poate face, eventual se vine şi cu o listă generoasă de argumente subţiri. Dacă trecem de pasul 1, următorul lucru firesc este: de ce? Întotdeauna lucrurile merg bine sunt perfecte, iar membrul echipei trebuie să ştie toate detaliile şi implicaţiile aferente, la nivel microscopic.
În ultimul timp, de când am început să fiu atent, observ această teorie funcţionând perfect, indiferent de domeniu, industrie, sau nivel. Unul dintre lucrurile cu care îmi înnebunesc colegii la agenţie este dorinţa de a face sau lucruri care nu au mai fost făcute deloc, sau în felul respectiv. Răspunsul “nu” ar fi bine să nu existe în vocabularul nostru dacă vrem să facem pasul înainte simultan cu lumea din jur.
Ar trebui să muncim mai mult pentru a schimba atitudinea asta în noi sau în jurul nostru. Ne-am împotrivit şi aşa prea mult schimbării.
Iar schimbarea este singura opţiune pentru mâine.
4 responses
Do you want to comment?
Comments RSS and TrackBack Identifier URI ?
Trackbacks