Monkey trap = A trap to capture various monkeys used around the world which consists of a staked container with a hole cut into it just wide enough for a monkey to stick it’s empty hand into. The container is baited with something attractive to the monkey. Monkey reaches for bait and then will not release the bait and cannot pull it’s hand out of the trap with bait in hand. It is then captured. via

Am avut nevoie de 27 de ani ca să învăț să dau drumul și să renunț. Sunt bucuros că am reușit să învăț lecția atât de devreme. Spre diferență de planurile complexe din anii anteriori, lucrurile au devenit foarte simple. Mă eliberez de măștile pe care învățăm să le punem de mici, voi fi și voi atrage, fără să mai urmăresc sau să țin obsesiv lucrurile care îmi limitează libertatea.

Just be.

Într-un fel a fost un fel de mini dot com bubble în .ro. Între timp apele s-au mai liniștit la ei și la noi, iar cei interesați au înțeles ceva mai bine cerințele minime pentru a intra pe drumul ăsta. Și faptul că până la urmă cel mai important lucru este să creezi ceva care aduce valoare reală unor oameni care își doreau acel lucru. Și să încasezi. De preferat mai mult decât cheltui.

Pentru valul 2, mai matur și mai hotărât, Cristi a dezvoltat încontinuu NetCamp. Evenimentul a crescut pe mai multe direcții și are o agendă interesantă pentru cei care vor să suflece mânecile și să treacă la treabă. Mai aveți exact o săptămână până la eveniment, dacă doriți să participați și să creșteți.

Cred că viitorii antreprenori români au toate calitățile pentru a reuși. Mai e nevoie doar de un pic mai multă credință (în forțele proprii) și încredere.

Spor în construit, ne vedem mai încolo.

sursa foto

Împreună cu partenerii de la EXEC EDU pregătesc săptămâna asta (joi și vineri) un curs despre Social Media. Voi pune accent pe partea practică, pe cum poți folosi mediile sociale pentru a genera sau pentru a susține vânzările într-o companie. Pentru că, la sfârșitul zilei tot ceea ce contează e cât ai reușit să ajuți și să crești vânzările (în orice formă).

Vom vorbi despre anatomia comunităților, despre cum creezi o audiență interesată și care sunt ingredientele care atrag și mențin fani pasionați, activi. Asta pe lângă strategia de conținut, tips & tricks, indicatori de performanță, planuri de acțiune și alte subiecte cheie.

Toți participanții vor primi și un suport de curs + câteva instrumente practice pentru organizarea activății în Social Media. La care se adaugă rezolvarea la multe din provocările cu care veniți la curs. Deși intră în zona de consultanță (care are cu totul alte tarife și condiții), în procesul de interacțiune includ de fiecare dată și soluții punctuale la problemele/provocările cu care vin cursanții.

Pe scurt, vom avea un curs interactiv, axat 50%  pe partea flashy-emoțională și 50% pe structură, cifre, procese & proceduri – ingredientele care lipsesc pentru a avea rezultate sustenabile pe termen lung.

Vă aștept la curs, găsiți aici o descriere detaliată și formularul de înscriere: prezentare curs EXEC EDU.

PS: dacă la finalul celor 2 zile consideri că nu ai primit suficientă valoare, idei și soluții concrete la provocările tale, îți returnez contravaloarea taxei de înscriere. Așadar ai riscuri zero pentru investiția în curs. Ne vedem joi!

Perspectiva mea.

sursa foto

Sunt câțiva ani de când a început povestea cu criza și crizele. Dacă ar fi să rezum, din ce am înțeles eu: oamenii au vrut prea mult, prea repede, prea riscant. Au îmbrățișat un stil de viață și consum nesustenabil, care nu reflecta veniturile și posibilitățile lor reale.

Sistemul s-a dus în cap. Sistemul a fost susținut artificial să nu cadă de tot. Sistemul refuză să se reformeze și să revină la baze sănătoase sustenabile. Oamenii așteaptă înfrigurați să revină în următoarele luni sau ani perioadele de creștere nebună, care erau artificiale. SUA produce în China, se împrumută de la China, vinde mai puțin intern din producția proprie. SUA se așteaptă să își păstreze în continuare poziția dominantă, deși are un picior rupt și regulile jocului s-au schimbat. Globalizarea pe care a promovat-o agresiv s-a întors împotriva ei.

Mai rămâne partea cu revenit la bazele sănătoase, la economii, la cumpătare, la sisteme sustenabile. Care încă nu s-a văzut pe nicăieri în ultimii 3 ani. Și fără de care urmează alte bule, căderi, ridicări, crize, etc.

PS: nu mă consider un specialist în economie, am citit printre rânduri în miile de pagini de bla bla și limbaj tehnic care spun aceleași lucruri simple.

Tu cum vezi lucrurile?

De câteva zile s-a lansat Google+ un proiect care e destinat să acopere un gol important în portofoliul big G: rețelele sociale. Eu sunt fan declarat de la primul film de prezentare ale produsului. Are un potențial foarte mare și poate lovi puternic în Facebook, într-un moment sensibil pentru ei.

Cum văd eu serviciul pe scurt: Facebook + Twitter + FourSquare, cu opțiuni organizate să aibă sens + iluzia de privacy + sistem deschis + o experiență construită deasupra experienței de navigare pe web și a vieții offline = Google+ .

Anatomia Google+

Acum câteva luni vorbeam cu mai mulți oameni din online despre necesitatea unui Social CRM simplu de folosit, în care să îmi pot organiza ușor categoriile de contacte. De curând povesteam pe blog despre fenomenul petrecerilor colaborative. Majoritatea oamenilor s-au uitat ciudat la mine, când le-am povestit inițial. Google+ atacă ambele idei, prin Circles și Hangouts.

Pe scurt, îți organizezi contactele în Cercuri de interese, comunici segmentat către cercuri și urmărești ceea ce publică fiecare. Hangouts sunt camere de chat instant, pe care le inițiezi împreună cu prietenii (text + video + activități comune cum ar fi redarea clipurilor de pe Youtube).

Deși Google+ are o interfață inspirată masiv din Facebook, anatomia rețelei mi se pare diferită. Google+ e un strat (layer) suplimentar, construit peste experiența de navigare, peste modul în care folosești și integrezi Internetul în viața ta. Facebook este o destinație, Google+ e un tovarăș de drum. Delimitările între diferitele categorii de contacte sunt mult mai evidente decât pe Facebook. Mulți au criticat faptul că e “sec”, fără multe opțiuni și “features”. Cred că au ales inteligent să îl lanseze cât mai simplu și să construiască pe direcțiile care prind cel mai bine, după o analiză continuă.

Momentul lansării

FB se pregăteau de un IPO de 100 de miliarde de $ în condițiile în care veniturile lor pe 2011 sunt estimate la 4 miliarde! O evaluare de 25 de ori mai mare față de CA. În condițiile lansării Google+, oferta publică inițială a Facebook arată mult mai rău. Google+ vine pe un trend negativ al Facebook. Controversele legate de privacy, utilizatorii care părăsesc sistemul în țările cu penetrare mare, faptul că nu au scos nici un update însemnat în ultima vreme (sistemul de mesaje e anii 2000) sunt buturugi pe traseul ascendent. În plus majoritatea oamenilor normali, care au o rețea de 100 – 250 de contacte au început să piardă din entuziasm. După primele 3-6 luni de descoperiri, de încercări, de spionat, de poke-uit, oamenii încep să se plictisească. Facebook e o activitate de birou (de omorât plictiseala) și nu de timp liber (comparați activitatea din timpul săptămânii cu cea din weekend).

În plus, media a slăvit Facebook mai bine de 3 ani în mod obsesiv. Google+ ar putea fi noua senzație pentru presă. În același timp conflictul dintre cei 2 giganți e noul: Apple vs Microsoft, Mercedes vs. BMW, Brusli vs. Vandam, etc. Pierderea titulaturii de “The Social Network” poate fi o lovitură uriașă, suficientă cât să aducă probleme mai mari. FB nu e încă un business solid, iar investitorii, partenerii, prietenii de circumstanță, etc. pot fi influențați masiv de presă și microtrenduri negative.

Google+ a atacat frontal, profitând de momentul de degringoladă și are șanse mari să spargă frontul, să ia o nișă bună de piață și să continue atacul din interiorul liniilor inamice.

Google+ și Facebook în business

Facebook are 2 direcții importante de monetizare: publicitate și entainterment. Publicitatea este principalul pilon de monetizare și unul în care e cel mai vulnerabil. Google domină în momentul de față publicitatea online la nivel mondial, are vechime, are experiență, are produse solide și o tehnologie solidă (sunt peste 3 ani de când a cumpărat și integrat Double Click). Mai nou au început să sară agenții de media și să negocieze direct cu clienții corporate pe dealuri foarte mari.

Un război de uzură pe zona de advertising online e o veste proastă pentru Facebook. Rămas fără banii din investiții inițiale, cu un IPO sub așteptări, FB ar putea fi silit să restrângă zona pe care activează și să se concentreze pentru a rămâne în cărți.

Google poate  și va integra + cu motorul de căutare, unind 2 mari zone de interes pentru advertiseri: crearea cererii (social + recomandări) și  partea de conversie odată ce cumpărătorul e în “research” sau “buying mode”. Orice corporație visează și rostește pe de rost conceptele: integrare, consolidare, centralizare.

În condițiile unui război de uzură, ce ar însemna pentru Facebook o creștere a veniturilor cu 50% față de anul precedent spre 6 miliarde? În condițiile în care evaluarea în anul precedent e la 100 miliarde?

Viitorul Google+ și Facebook

Cred că Google+ are o șansă importantă să oprească creșterea Facebook, să le producă pagube însemnate și să îi oblige să se focuseze. Ceea ce nu e neaparat rău, dar e departe de viziunea lui Zuckerberg și a investitorilor. Cred că Facebook va fi silit să se orienteze către zona de entainterment. Asta dacă nu vine cu o modificare majoră în sistem, care să retrezească pasiunea utilizatorilor.

Google+ ramâne în zonă pentru o vreme. Și are o șansă puternică să înghesuiască Facebook într-un colț și să îl oblige să se limiteze.

“Orice burghezie și-a început dezvoltarea cu ajutorul străinilor, de care s-a putut lipsi numai cu timpul, după ce în decurs de veacuri și-a făcut educația economică la școala lor.

Se înțelege că și țara noastră a început dezvoltarea burgheză la fel. De aici s-a dedus însă că românii sunt un popor nedestoinic de viață economică modernă, bun numai pentru birocrație, și că încercarea lor de a-și moderniza viața socială nu a avut alt sfârșit decât acela de a-i pune în robia străinilor! Orice popor a început să-și clădească edificiul social-burghez cu capital străin; alcătuirea unui capitalism propriu a fost o faptă treptată, târzie și anevoioasă. Românii au făcut același lucru: ei au recurs cu prisosință în perioada de regenerare națională la creditul străinătății. De aici s-a încheiat însă că e un păcat național al poporului nostru de a cheltui mai mult decât produce și a trăi pe datorie!

Orice burghezie intră în viață printr-o energică tutelă a puterii de stat; aceasta, cum am zis, urmărește scopul de a face educația economică a națiuni… Românii în chip firesc au făcut același lucru: ei se află încă sub tutela puternii centrale. Din aceasta s-a dedus însă că noi suntem un popor nedestoinic de inițiativă, așteptând a fi îndrumați la orice pas de către puterea de stat…

Certați cu simțul istoric, nedestoinici a se coborî până la începuturile burgheziei în genere, acești oameni au prefăcut lipsurile neînlăturate ale începuturile burgheziei noastre în tot atâtea păcate naționale ale poporului român și pretinse dovezi de inferioritate față de popoarele apusene. Așa a luat naștere această mentalitate bolnavă de a găsi bun tot ceea ce au făcut străinii și a desconsidera rodul muncii noastre proprii. Sfârșitul firesc al unei asemenea atitudini trebuia să fie zdruncinarea încrederii generațiilor noastre tinere în puterea de viață a poporului român.

Cea mai mare victorie va sărbători-o cultura română abia atunci când își va însuși destul simț istoric, spre a nu mai pune în seama poporului nostru lipsuri pe care el nu le are, ci a explica asemenea lipsuri drept ceea ce sunt: neajunsuri firești ale începuturilor oricărei burghezii, de care a avut să sufere orice neam când se află în faza noastră de dezvoltare.”

Aseară am cules din întâmplare de pe un raft o carte mică, albastră și groasă scrisă de un autor pe care l-am crezut străin. Burghezia română de Ștefan Zeletin e una din cele mai vii și mai fascinante cărți pe care le-am citit vreodată. Stilul lui Zeletin care combină perspectiva socială cu cea economică și istorică, susținute de o documentare temeinică e incredibil. E o carte publicată în 1925, pe când era profesor la un liceu din București, după studii la Oxford și doctoratul în filosofie la Erlangen.

O să port de acum un exemplar în permanență la mine. Să îl ofer oricui emite judecăți de valoare generalizate fără a studia nici un pic contextul sau faptele în detaliu.

Din carte puteți să aflați un volum fantastic de date interesante, cum ar fi cât de aproape am fost să devenim capitaliști cu 500 de ani mai devreme, cum s-a născut capitalismul în România, cum era comerțul înainte de 1900 și multe altele. Vă recomand să vă cumpărați cât mai repede un exemplar și să vă puneți pe citit. Cred că e prima recomandare atât de entuziastă în 6 ani de când am blogul ăsta.

PS: România de abia a reluat acum procesul pe care îl descrie autorul mai sus, un proces care i-a luat Franței peste 300 de ani. Asta ca să înțelegeți de ce unele lucruri se întâmplă mai greu “la noi“.

Fiecare brand sau companie urmărește să creeze relații pe termen lung, în care fiecare parte e mulțumită. Poveștile seduc, la fel de bine ca escapadele nebunești, un pahar de vin special sau declarațiile provocatoare. Însă, după tumultul inițial, mai apar diverse nevoi: cine spală vasele, cine stă cu copilul, cine are grijă când stai țintuit de o gripă la pat? În traducere pentru consumatori: cine îmi dă informații utile, cine îmi rezolvă o problemă de service, cum se comportă oamenii de la frontdesk?

În rețelele sociale și pe Internet, brandul trebuie să fie undeva între amant și soț: seducător, întotdeauna cu o poveste care să te inspire, proaspăt dar și de încredere, solid, prezent când ai nevoie de el. Iar asta se obține prin oameni dedicați și conținut de valoare, care să nu fie doar în zona de divertisment (vezi aici câteva idei). Unele branduri se potrivesc foarte bine cu ideea de distracție, relaxare divertisment, dar cele mai multe dintre ele trebuie să ofere și altceva. De exemplu de la banca mea, aș dori materiale care să ma ajute să mă planific financiar mai bine, instrumente pentru managementul afacerii, sfaturi și idei de la specialiști, emisiuni în format video. Pentru divertisment am deja câteva surse specializate, care se pricep mult mai bine la asta. Brandurile trebuie să ia în considerare și “digital storyhelping” pe lângă digital storytelling.

Ce am spus mai sus, alte idei și soluții practice găsiți în prezentarea de mai jos de la Marketing 24/7. Împreună cu un mic experiment în Social Media, derulat pe contul meu de Facebook care a implicat brandul Vodafone.

Luni, 6 Iunie l-am avut invitat pe Călin Biriș, crocodilul de marketing de la Trilulilu, într-o ediție Online Shift despre video. Am cuprins multe idei din jurul fenomenului video și am adus și exemple practice. Câteva din lucrurile pe care le poți afla din podcastul de mai jos:

• cum poți afla dacă informația în format video este mai potrivită decât textul sau imaginea în anumite contexte
• cine poate realiza materiale video și care sunt primele sfaturi dacă te apuci de asta
• cum afli care sunt subiectele pe care merită să le expui prin video pentru a crește vânzările
• cum poți să îți promovezi clipurile o dată ce le-ai creat

Dacă încă ești neîncrezător că poți folosi video pentru brandul sau business-ul tău, am un exemplu care îmi place mult. PWC, fosta Price Waterhouse Coopers, unul dintre BIG 4 folosește masiv tehnologia asta pentru a comunica mai bine. Când funcționează în domeniul financiar, găsești cu siguranță modalități creative să îți aducă și ție rezultate. La final te las cu 2 clipuri realizate pentru unul dintre clienții mei, Magic Lakes, care au funcționat foarte bine.

Tu crezi în video? Ai început să îl folosești deja?