Lista completă de interviuri (Dorin Boerescu – 2Parale, Ana Bulgar – Petrom, Stefan Erhart – GOOGLE, Adrian Stănescu – Think Digital) o găseşti pe blogul emisiunii. Tot pe blogul emisiunii găsiţi şi codurile de embedd, pentru a prelua interviurile pe alte bloguri sau siteuri.

Mai jos interviul cu Doru Panaitescu:

Cea mai suprinzătoare informaţie din interviu, a apărut la întrebarea: “când crezi că o să ia digitalul 10% din totalul bugetelor de media”.

Doru Panaitescu: “ca să fiu sincer, dacă e să măsurăm bugetele nemăsurate la ora asta de IAB sau de către alte entităţi care au făcut estimări, eu cred că ne apropiem…”

Am ales să vorbesc despre perspective un pic diferite, despre acele lucruri de fineţe pe care e uşor să le treci cu vederea. Acele lucruri care pot să îţi influenţeze masiv rezultatele şi ROI-ul oricărei campanii.

M-am simţit foarte bine, am cunoscut şi câţiva oameni noi şi deschişi, felicitările merg la Ionuţ şi Olivian.

photo de pe Adsoftheworld

În orice moment în marketing şi în business e crucial să ştii exact unde te afli. Din păcate vedem nenumărate cazuri în care lucrurile se întâmplă altfel. O greşeală capitală este să imiţi ceva, fără a te raporta la context.

Cum crezi că ar fi arătat lupta între David şi Goliat, dacă David alegea să lupte deschis, “parte în parte”, cu oponentul mult mai puternic? Am observat de-a lungul timpului nenumărate firme şi startup-uri româneşti care încearcă să imite companiile mari, fără a avea nici pe departe resursele sau contextul acestora. Rezultatul e, în cele mai multe cazuri, o cale sigură către dispariţia de pe piaţă.

Spre deosebire de o companie, nu ai salariile la fel de mari, nu ai manageri la fel de buni, nu ai contacte la nivelul respectiv, nu ai conturile din bancă, nu ai aceeaşi forţă… Nu există “căi sigure” pentru o firmă mică, iar cel dintâi pas în direcţia corectă este ASUMAREA.  E important să ştii ce nu ar trebui să faci, iar pentru asta am pregătit mai jos câteva “legi”.

Decalogul unei firme mici:

1. Nu îţi poţi permite să ai birocraţie
2. Nu îţi poţi permite să nu fii creativ
3. Nu îţi poţi permite să fii cinic
4. Nu îţi poţi permite să iei decizii greu
5. Nu îşi poţi permite să nu fii proactiv
6. Nu îţi poţi permite să iroseşti resurse
7. Nu îţi poţi permite să nu inovezi
8. Nu îţi poţi permite să nu fii diferenţiat/unic/poziţionat
9. Nu îţi poţi permite să te culci pe lauri
10. Nu îţi poţi permite să nu fii flexibil
11. Nu îţi poţi permite să nu ai leadership

Poţi oare să dobori uriaşii din arena ta?  Trebuie să ştii că e greu, ai şanse mici şi vei fi dezavantajat la aproape toate capitolele. Va fi imposibil să rămâi în piaţă printr-o luptă deschisă…

Dar, poţi oricând să îţi creezi propria praştie.

De ce acordăm atât de puţină atenţie tradiţiilor şi îmbrăţisăm atât de rapid trenduri din vest? De ce înghiţim bucăţi întregi din stilul de viaţă american, spre exemplu, fără să le mestecăm deloc? De ce McDonald’s spre exemplu triumfează împotriva tradiţiilor locale?

Sunt întrebări la care avem un impuls iniţial să răspundem simplu, în clişee, generalizând şi încheind cu un pic de “năduf” asupra României. Să fie însă doar atât? Încerc de ceva vreme să înţeleg fenomenul şi să formulez un răspuns mai complex, care nu planează superficial la suprafaţă ci merge la rădăcina lucrurilor.

Scenariul 1: frustările unei generaţii sugrumate de comunism

Imediat după căderea rând pe rând a regimului comunist în blocul Est European, brandurile vestice, în special cele americane, au primit un ajutor nesperat. Oamenii de business, publicitate şi marketing, au observat rapid un apetit enorm al oamenilor pentru produse, branduri, poveşti şi bucăţi întregi din cultura americană.

Privaţi zeci de ani de libertate, de diversitate, de poveşti şi eroi, oamenii şi-au refulat frustrările în consum. Motivaţia din spate era una puternic emoţională (visul oricărui marketer), o consecinţă directă fiind consumul în exces, fără a fi susţinut de o necesitate practică.

Fenomenul s-a întâmplat şi în România: îmi aduc zâmbind aminte de isteria lansării primului restaurant McDonald’s şi de preţurile exorbitante, nejustificate, care erau plătite cu uşurinţă. Au trecut 20 de ani de la căderea comunismului, pieţele şi zonele de desfacere s-au diversificat, a apărut Internetul. În ultimii ani nu cred că am avut limitări în a accesa produse sau bunuri, iar terapia prin consum şi-a spus cuvântul.

Deşi există încă o puternică motivaţie legată de produsele din Vest, să fie ea principalul motiv pentru care românii calcă pe tradiţii în defavoarea brandurilor “cool”? Greu de crezut, după o perioadă în care foarte mulţi au avut acces la resurse şi au putut încuraja un proces de “curăţare” interioară.

Care să fie atunci motivele adiţionale, care stau la baza luptei pierdute?

Scenariul 2: războiul desfăşurat pe un câmp de luptă nou

Al doilea scenariu e mai simplu, ancorat în realitatea capitalistă de azi. Din păcate tradiţiile româneşti au preluat o tară din comunism: nu vorbesc despre dorinţele şi nevoile mele sau ale tale ci despre nevoile lor. Bine, nu tradiţiile în sine ci oamenii care încearcă să să le aducă la suprafaţă. Majoritatea comunicării în direcţia asta nu e făcută pe un ton pozitiv, optimist ci un ton semi agresiv, autoritar, care încearcă să te facă să te simţi vinovat.

În loc să îmi vorbeşti despre beneficiile mele directe, tu îmi impui forţat o prezenţă, o donaţie sau o acţiune pentru a “salva” spiritul vremurilor trecute. Vom prefera întotdeauna un mesaj care se mulează pe credinţele sau dorinţele noastre în faţa unui strigăt disperat sau autoritar.

“Nenorociţii” capitalişti ştiu că vremurile s-au schimbat

Ei ştiu că lucrurile diferă foarte mult, că suntem supuşi la presiuni din ce în ce mai mari, că avem nevoi şi dorinţe diferite. Ei se adaptează, te înţeleg şi îţi livrează ceva plecând de la un insight. Tradiţiile sunt suficient de înfumurate pentru a crede că istoria şi simpla prezenţă sunt de ajuns.

Fac greşeala de a încerca să comunice plecând de la nevoile lor imediate şi nu cele ale audienţei. Şi fac încă o greşeală fatală, aceea de a vorbi înainte de asculta, înainte de a înţelege. E imposibil să reuşeşti să te conectezi cu oamenii dacă nu îi înţelegi contextual, nu vorbeşti pe limba lor şi nu te adaptezi.

Să ne mai mirăm de preferinţele noastre atunci când suntem în postura de alege între cele 2 opţiuni?

Ce loc au rigoarea, procedurile şi resursele în “război”

Comunismul nu a promovat performanţa. Din contră a pus la loc de cinste mediocritatea şi egalitatea, o egalitate imposibil de atins în orice comunitate sănătoasă. Aici avem un handicap major, de vreo 50 de ani. Companiile vestice au învăţat că trebuie să fie perfomante pentru a fi profitabile. Iar după asta, au învaţat că trebuie sa fie şi mai performante, doar pentru a reuşi să supravieţuiască.

Odată pătrunse în România, maşinăriile puse în mişcare sunt asemenea unor tancuri care înfruntă suliţaşii unui trib uitat în mijlocul junglei. Rigoarea, procedurile, filosofia de management a sistemelor occidentale ne depăşesc în viteză. Promotorii tradiţiilor nu au învăţat încă să se adapteze la noile reguli de joc. Dispreţul faţă de nevoia de a fi performant este o greşeală fatală. Organizarea şi sistemele care funcţionează discret şi sigur au rolul lor important în orice organizaţie sau iniţiativă.

Şi totuşi, pe lângă cifrele spectaculoase pe care le crează un sistem, care sunt avantajele pentru clienţi?

Contrar credinţelor populare, românii apreciază să fie trataţi bine

Dacă ar fi să alegi între o experienţă pozitivă de la cap la coadă (personal, relaţii clienţi, atenţia la detalii, etc.) şi o experienţă mai puţin plăcută, pe care ai alege-o? De multe ori, nici măcăr un produs mai bun nu te convingi să iei o decizie favorabilă, dacă serviciile cu care vine la pachet sunt mai slabe.

Un sistem bine gândit, bine organizat şi riguros va avea ca rezultat direct o experienţă mai bună pentru mine ca şi client. Şi sincer prefer un un “junk food” servit imediat şi amabil unei super mâncări pentru care am stat la coadă şi care mi-a fost aruncată în silă de un angajat frustrat. Lipsa unei strategii de îmbunătăţire a serviciilor şi de creare a unei experienţe memorabile, constante, sunt o ghiulea de plumb pe care unul dintre combatanţi trebuie să care în permanenţă după el. Şi care dintre ei să fie oare?

În loc de concluzie la McDonald’s împotriva tradiţiilor

Să fie oare avântul companiilor, brandurilor şi a simbolurilor americane sau străine o simplă întâmplare? Să fie legată doar de o frustrare nevindecată ale românilor răniţi de comunism? Oare obţin victoria în faţa tradiţiilor locale printr-un joc murdar, prin lovituri sub centură?

Sau oare, sunt pur şi simplu mai buni, mai adaptaţi şi mai agili? Cred că au găsit aici un teren perfect, familiar, un câmp pe care îşi pot desfăşura arsenalul şi îl pot folosi la capacitate maximă. Până nu ne vom asuma situaţia în care ne aflăm, până nu vom accepta că plecăm deja cu şansa a doua dintr-o poziţie inferioară, nu vom avea şanse. Până nu ne vom adapta, până nu ne vom îmbunătăţi arsenalul, până nu ne vom antrena mai bine, nu vom avea şanse. Doar istoria, preferinţele trecute sau nostalgia nu ne vor ajuta.

Victoriile obţinute aici de “cotropitori” nu sunt întâmplătoare, iar avantajul pe care îl obţin în România creşte în fiecare zi. Scurtele constatări de mai sus nu se aplică doar asupra gastronomiei, ele se extind în multe tradiţii, domenii sau industrii.

E timpul să ne trezim din somn, să ne scuturăm de praf şi să luăm lucrurile în serios. Altfel vom fi “lipsiţi de şanse” în continuare şi vom pierde fără drept de apel. În continuare.

• 1 Februarie – i-am avut invitaţi pe Krumel şi Răzvan Alexa, înregistrarea va fi disponibilă în curând
• 8 Februarie – Planificare, creatie si implementare in PR-ul online cu Bogdan Theodor Olteanu (Millenium Communications)
• 15 Februarie – voi vorbi cu Mihai Drăgan despre viitorul publicităţii şi al marketingului online
• 22 Februarie – vine în sfârşit Alex Volocaru, cu care voi dezbate binenţeles despre… E-mail marketing

Se anunţă o lună foarte bună, în plan cu dezvoltarea Online Shift, care începe să se maturizeze. Vă aştept în direct, cât mai activi, vom aduce cât mai multă informaţie şi experienţă valoroasă la suprafaţă.

Conectează-te cu noutăţile şi comunitatea Online Shift: Facebook . Twitter .  Linked In .  Flickr

Mă uitam pe aici, pe aici, pe aici şi pe aici. Şi mă gândeam la anul pe care l-am prevăzut şi anul trecut ca fiind cel mai bun de până atunci. Nu s-a întâmplat cum m-aş fi aşteptat, nu a fost un an uşor, a fost solicitant, greoi, agresiv, nebun, plin de adrenalină, cu satisfacţii, dar şi cu renunţări sau episoade neplăcute.

Şi totuşi a fost cel mai bun de până acum, cu siguranţă. Cu toate că a fost cea mai solicitantă perioadă din viaţa mea, am învăţat enorm de multe lecţii într-un timp scurt şi mai ales nu am pierdut nimic. Nu am pierdut nimic din lucrurile esenţiale, din principii, din vise, din nebunie, din curajul de a face lucruri noi. Şi mai ales, nu am pierdut nici un moment încrederea în oameni.

După un 2009 de “călire” merg înainte cu o doză dublă de entuziasm şi putere. Priorităţile la 26: prietenii, pasiunile, oamenii, viaţa şi inovaţia.

Binenţeles, urmează cel mai bun an din viaţa mea!

• cum iti dai seama ce este relevant de masurat pentru campania ta
• poti masura mai mult decat afisari si clickuri intr-o campanie online
• ce instrumente de analiza a campaniilor poti folosi
• cat de des se face masurarea pe diferite etape de la lansare
• unde ne indreptam in 2010 ca evolutie a metodelor
• studii de caz concrete
• intrebari de pe chat/blog/Twitter/Facebook/Etc.

Poţi urmări podcastul aici:

Dacă vrei să îl preiei pe blog sau pe un site ai la dispoziţie codul de mai jos:

<iframe src=”http://assets.whispercast.ro/player/stored/player.html?seek=360&play_on_load=0&stream_id=/stored2/shows/online_shift/20100111-195959-733/media.flv” width=”320″ height=”224″ frameborder=”0″ scrolling=”no”></iframe>

Conectează-te cu noutăţile şi comunitatea Online Shift: Facebook . Twitter .  Linked In .  Flickr

Uneori totuşi mă gândesc să mai acord o încercare, într-una din cele 2-3 discipline care mă interesează. Zilele trecute căutam câteva opţiuni pentru un master şi am rămas înmarmurit: multora dintre facultăţile româneşti încă le lipseşte un produs pe care să îl “vândă”. Ceva de genul: un cadru bine stabilit, o programa actuală, metode de învăţare adaptate, legătura cu realitatea şi mai ales profesorii!

În cele câteva minute petrecute pe 3-4 siteuri de facultăţi am văzut profesori predând 2, 3, 4, 5, 6 materii distincte, complexe ca structură şi consistenţă. Trecând peste asta ajungem la partea care o consider crucială: câţi profesori au o experienţă reală, relevantă, actuală în realitatea specifică României? O experienţă care poate fi susţinută de fapte concrete şi realizări.

Nu de alta, dar cineva mult mai sus decât mine a spus odată: “the only source of knowledge is experience”. Numele lui era Albert Einstein.

Ce e mai trist e că am întrebat pe Twitter zilele trecute care ar fi motivele pentru care cineva s-ar gândi să facă un master. Vedeţi mai jos răspunsurile:

Când credeţi că vom avea facultăţi în care 6-70% din profesori au în spate şi o carieră construită pe activităţi practice de succes?

photo by  LiGado em Série

De curând am început să urmăresc serialul Mad Men, despre viaţa unui publicitar de top care trăieşte şi lucrează în New York-ul anilor ‘60. Merită privit pentru idei, insight-uri, regie, art direction, look & feel, atenţia la detalii şi multe alte lucruri pe care le vei descoperi pe parcurs.

Primul aspect căruia i-am dat atenţie la început a fost procesul de lucru în agenţie. Binenţeles, l-am comparat instant cu procesele de lucru într-o agenţie de online. Şi apoi am rămas pe gânduri… De 6 luni avem o colegă în agenţie pe Account Management care vine din publicitatea tradiţională. De la început mi-a spus câtă muncă în plus implică o campanie online. Imediat am legat acest aspect de reticenţa unor marketeri sau publicitari faţă de publicitatea online. Am mers prea departe? Vedem imediat mai jos…

Câteva diferenţe ale onlineului faţă de mediile tradiţionale:

Ai un portofoliu de media mai stufos
Un scurt exemplu: într-o campanie poţi să ai lejer câteva zeci de de siteuri, reţele sociale, sisteme contextuale, etc. Devine mai greu să faci cele mai bune alegeri şi să monitorizezi fiecare mediu în parte.

Ai mai multe vehicule media
În publicitatea clasică ai spotul TV, print-ul, spotul radio, outdoor, indoor, etc. Binenţeles, cu o gândire creativă poţi să creezi un număr mare de variaţiuni. În online numărul de vehicule media distincte este substanţial mai mare. În plus poţi avea mai multe vehicule media pe acelaşi spaţiu de media.

Poţi obţine mult mai mult faţă de alte medii
Internetul nu este un doar un canal de comunicare ci îţi permite mult mai lucruri: comunicarea bidirecţională, interacţiunea, vânzarea directă, etc. Binenţeles, atunci când poţi obţine cât mai multe avantaje trebuie să te străduieşti să le atingi.

Poţi face monitorizare şi optimizare în timp real
Există sute de unelte gratuite sau plătite care îţi permit să monitorizezi aproape totul online: interes, timpul petrecut, acţiuni realizate, locul unde s-au îndreptat ochii, conversii realizate, etc. Cât şi-ar fi dorit asta David Ogilvy, Caples sau Hopkins… În acelaşi timp, online-ul îţi permite să optimizezi în timp real planul de media, mesajele, vehiculele, etc.

Trebuie să segmentezi mai bine audienţele şi mesajele
Aceaşi audienţă, aflată pe platforme distincte poate să reacţioneze diferit, la alte tipuri de mesaje sau stimuli. Să ne gândim de exemplu la comportamentul unei persoane pe un site de ştiri sau pe o reţea de socializare.  În acelaşi timp, online poţi “sparge” mult mai bine audienţa în segmente diferite, adresându-le mesaje personalizate. În unele cazuri poţi să ajungi să ai un mesaj personalizat pentru zeci de mii de oameni.

Trebuie să întreţii relaţiile create cu audienţa
Comunicarea bidirecţională şi posibilitatea de a interacţiona cu publicul tău îţi permite să apropii distanţele şi să creezi relaţii autentice. În acelaşi timp, orice relaţie va necesita o atenţie constantă, personalizată din partea ta pentru a se menţine sau a deveni şi mai apropiată.

Ai nevoie să înţelegi unele aspecte şi limitări tehnice
Nu vei fi nevoit atât de des pe cât ai crede iniţial, dar este important să ai un minim de cunoştinţe tehnice pentru a şti cât de departe poţi să mergi sau nu. Limitările şi posibilităţile îţi dau posibilitatea să exprimi creativitatea la potenţialul adevărat.

Ai mai multe tactici şi opţiuni din care să alegi
Am enumerat pe aici 27 de tactici, dar numărul real este mai mare. Dacă ne gândim cum le putem combina, întrepătrunde şi susţine reciproc într-o campanie, numărul de opţiuni devine extrem de bogat.

Care sunt implicaţiile diferenţelor?

Probabil diferenţele sunt mult mai multe, dar m-am oprit la cele 8 de mai sus care mi-au venit prima dată în minte. Ce implică totuşi diferenţele semnalate mai sus la nivel de procese şi abordări? În principal 2 lucruri: mai multă muncă şi mai multe specializări ale oamenilor din echipă.

E normal să ai o reacţie de respingere faţă de un lucru mai complex, care implică mai multă muncă, pentru aparent acelaşi scop. Dar, într-un final nu vor conta preferinţele personale ci unde putem să găsim şi să influenţăm audienţa care ne interesează. Şi asta într-un mod optim din punct de vedere al costurilor versus rezultate. Nu va fi niciodată mai uşor de acum înainte, dar dacă suntem pregătiţi pentru asta ne aşteaptă experienţe şi vremuri de excepţie.

În loc de concluzie te las cu un citat superb prins pe Twitter de la Andrei:  ”It is not necessary to change. Survival is not mandatory.” –  W(illiam) Edwards Deming

PS: da, noi ăştia din online chiar muncim un pic mai mult pentru a face lucrurile bine…

photo by IcE MaN Photography

2009 a fost primul an de recesiune pe care l-am prins în marketing şi în business. Am alocat mult timp pentru a studia impactul contextului economic asupra marketingului serviciilor în România. Parte datorită PlayTheBalls, parte datorită clienţilor pentru care am căutat soluţii şi parte datorită unei puternice curiozităţi personale.

Prin noiembrie, într-una din serile când mă gândeam extensiv la asta, am avut o străfulgerare care a sintetizat un fenomen pe care l-am observat în repetate rânduri: în 2009, în România, în servicii nu s-a vândut, s-a cumpărat mai ieftin.

Cum poţi totuşi să evoluezi într-o astfel de perioadă grea? Probabil sunt mai multe soluţii. Cea în care am credcel mai mult reprezintă o schimbare de paradigmă: schimbă focusul de la vânzări, vânzări, vânzări către construieşte încredere şi valoare, construieşte încredere şi valoare, construieşte încredere şi valoare.

Pare un scenariu sinucigaş, dar în acelaşi timp e uşor să distrugi un brand sau o companie focusându-te excesiv pe vânzări sau scăzând calitatea serviciilor şi a oamenilor care le oferă.

Mai devreme sau mai târziu, vremurile de creştere vor reveni, iar cei care au construit încredere, au adăugat valoare şi au evoluat vor fi în centrul atenţiei.

Tu pe unde te situezi?