
L-am văzut pe Muhammad Ali tremurând cu torţa olimpică în mână, un titan afectat de o carieră excepţională. Am citit interviuri cu gimnaste care povesteau cum, la 14 ani, visau noaptea posibilitatea de a mânca o porţie medie de cartofi prăjiţi sau o savarină. Am auzit poveştile cu săptămâna de 80 de ore de lucru ale primei echipe Apple care a creat primul Macintosh.
În sport, în business, în viaţă, putem avea performanţă fără exces? Merită preţul excesului pe termen lung pentru a ajunge la succes? Tu ce părere ai?
11 responses
Do you want to comment?
Comments RSS and TrackBack Identifier URI ?
Trackbacks