În viaţă suntem într-un proces continuu de învăţare în domeniile în care activăm. Mai mult decât oricând eşti obligat să fii la curent cu tot mai multe concepte, procese, idei. Ce faci atunci când abordezi o nişă complet nouă, cunoştinţele tale tind spre zero şi pare atât de greu să începi să realizezi ceva la nivel profesionist?Partea teoretică este extrem de importantă şi ar trebui să constituie fundamentul cunoştinţelor noi, însă trebuie să menţii în permanenţă un echilibru între procesul de învăţare şi ceea ce aplici în practică. Ca idee ar trebui să îţi testezi în permanenţă ceea ce înveţi, să te implici în proiecte care sunt puţin peste nivelul de cunoştinţe şi practică actual. În felul astă asiguri o pantă evolutivă a cunoştinţelor şi experienţei, urcând în permanenţă la nivelul următor. 

Ameninţări  
În principal sunt 2 căi greşite cu care te poţi confrunta:  ştii prea mult dar aplici practic prea încet, sau ştii prea puţine dar încerci să îţi asumi prea multe responsabilităţi practice. Deşi ideal este să te situezi undeva la mijloc, e mai bine să înveţi mai greu decât să încerci să realizezi prea multe şi să nu îţi poţi duce angajamentele. Oricine pleacă de jos, orice expert a început cu puţină teorie şi câteva execuţii lamentabile. Lucrul ăsta alimentează în continuare entuziasmul de învăţa din ce în ce mai mult de a evolua, de aţi depăşi constant propriile standarde.Periculos cu adevărat însă este frica de acţiune, blocarea în procesul de informare şi consumul excesiv de informaţie fără a experimenta şi a ieşi în faţă încet câte încet. Oamenii de succes pe care i-am întâlnit nu reprezintă stereotipurile din cărţile americane ci o versiune mai inteligentă, încăpăţânată, optimistă şi încrezătoare a unui român integru.

Succes la învăţare, la depăşirea limitelor şi la cât mai multe proiecte reuşite. Avem mai multă forţă şi pricepere în noi decât am crede.

Daca ti-a placut acest articol le poti primi automat pe urmatoarele prin e-mail sau RSS: