Despre online şi “clienţi” versus “agenţii”

photo by fPat’s photostream

Nu am fost săptămâna trecută la seara Internetics. Am lucrat la  un research şi o propunere iniţială pentru un client nou. Mi-ar fi plăcut să merg pentru a discuta la o bere cu prieteni, amici şi cunoscuţi pe care îi văd prea rar. Cât despre discuţii, nu aveam mari aşteptări, mă gândeam că vor fi 2 tabere, fiecare cu dreptatea ei. Şi totuşi s-a întâmplat ceva important: aşteptările şi percepţia fiecăruia au ieşit la lumină, în acelaşi cadru.

Am învăţat de ceva vreme că toţi oamenii au dreptate. Da, deşi pare absurd, dacă trecem printr-un întreg filtru de experienţe, frustrări, aşteptări, educaţie, mediu, familie, etc. fiecare persoană ajunge să aibă propria percepţie asupra unui lucru. Şi da, deşi pot fi extrem de diferite, fiecare are dreptate. În contextul asta, să încerci să afirmi că deţii adevărul suprem într-o privinţă nu are nici o valoare şi nu ajută pe nimeni (în afară de tine, pe termen scurt).

De multe ori, în rândul oamenilor din agenţii, termenul client a dobândit o conotaţie aparte şi e rostit precipitat, cu forţă şi cu obidă. De cealaltă parte, agenţiile sunt deseori catalogate ca entităţi econimice care trebuie să “presteze”.

5 idei despre “agenţii”:

  • sunt destule agenţii “eficiente” pe piaţă care nu îşi pun problema de a calcula un ROI sau de a integra un raport detaliat împreună cu datele din businessul clientului
  • lipseşte încă maturitatea, disciplina şi obiectivitatea necesare pentru a forma iniţiative bine intenţionate  la nivel de industrie
  • uneori suntem prea “creativi” şi “superiori” pentru a ne coborî la nevoile umane, plictisitoare ale unui marketer din companie. Cum ar fi aceea de a-şi vinde produsul!
  • de câte ori există puterea de a renunţa la un proiect (binenţeles, atunci când poţi asta) atunci când vine pe o strategie greşită, impusă cu duritate de un beneficiar?
  • de ce continuăm să aruncăm o vină generalizată pe “clienţi”, atâta timp cât există un procent de buni profesionişti din companii, cu care poţi colabora productiv? (problema aici e mai adâncă şi ţine de apetitul către nou, inovaţie şi risc al românilor, care este redus)

5 idei despre “clienţi”:

  • am văzut de prea multe ori aşteptarea ca onlineul să fie soluţia perfectă pentru toate problemele. Nu e deloc aşa, încă trebuie să munceşti, să ai o strategie bună, să ai 4P, să integrezi, să înţelegi. Spuneam pe twitter acum câteva zile că o undiţă de top nu rezolvă toate problemele unui pescar, la fel cum marketingul online nu rezolvă toate problemele unui marketer
  • legat de măsurarea pe online poţi să măsori foarte multe. Când însă vrei să măsori exact ce impact a avut campania de “brand” derulată pe online, s-ar putea să trebuiască să dai mai mult pe research decât pe campanie (dacă resursele există, go for it). Şi tot apropo de măsurare, cum măsori o campanie de câteva sute de mii pe multe medii, izolând aportul fiecărui mediu în parte, influenţa crossmedia şi ROI?
  • plecând de la întrebarea anterioară, de ce în TV unde bagi zeci sau sute de mii fără să clipeşti, nu se ştie exact un ROI, pe când la “miile” băgate în online trebuie să ai un raport de eficienţă pre campanie?
  • dacă vorbim despre educaţie în online, câţi marketeri din companii vin la o agenţie interactivă cu următorul brief: vrem 3 zile de training intens, basic, cu specialiştii voştri, pe fiecare specializare în parte?
  • când avem bani de o Dacia este normal să primim o Dacia şi nu un BMW. Asta legat de proiectele româneşti versus proiecte internaţionale. Şi ca să fim drepţi, există proiecte româneşti, subgetate, realizate la standarde de top internaţionale. Şi încă un lucru, oricine poate lucra cu LBI, cu Sapient, sau cu Razorfish mai uşor decât ar crede (cu resursele aferente, binenţeles).

Cine are dreptate în toată polemica de mai sus? Binenţeles că ambele tabere au percepţia corectă, după ce au trecut faptele prin filtrul propriu. Pe cine ajută asta? Pe nimeni cu adevărat.

Ar trebui să nu mai numim partenerii de proiecte clienţi ci oameni. Să înţelegem nevoile pe care le au şi să comunicăm la rândul nostru condiţiile în care putem îndeplini ceea ce îşi doresc. Şi apoi să alegem doar acei beneficiari care pot respecta aceste condiţii, cum sunt sigur că are fiecare agenţie.

Iar pentru marketerii din companii: suntem deschişi la cafele, la colaborare, la găsirea unei căi comune. Pentru că la sfârşitul zilei, contează ca fiecare parte să fie mulţumită, cu obiectivele îndeplinite şi nu cine are cu adevărat “dreptate”.

Hai noroc!

Facebook comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>