fotografie de AMagill

Îmi pare rău că nu am ajuns la a 2-a ediție a trainingului lui Eusebiu Burcash, Managementul Banilor – Modulul II (Investiții). Am finalizat cu DMF, cam târziu, dar după o sesiune faină. Am participat la primul training ținut de Sebi în București și am fost plăcut impresionat. Ce mi-a plăcut mult a fost contentul extins, livrabilele și instrumentele de acțiune, dar mai ales abordarea foarte profundă.

A fost printre puținele traininguri abordate la nivel foarte adânc, la nivel de tipare de acțiune, la nivel de psihologie/sociologie/antropologie. Acolo unde sunt localizate cu adevărat mecanismele care aduc rezultate însemnate, sustenabile pe termen lung. Am plecat de la training cu o energie nouă, cu un plan de acțiune și cu niște obiective clare legate de bani, în care cred. Ce am observat că a prins foarte bine la ceilalți participanți au fost soluțiile rapide, care practic îți pot dubla sau tripla performanțele legate de economii sau cheltuieli, în doar câteva luni. O regulă de altfel sacră în marketing: trebuie să oferi clienților posibilitatea rapidă să acceseze rezultatele și să vadă rezultatele. Apropo, legat de bani îi văd doar ca un instrument pentru un stil de viață liber, plin de pasiune, centrat pe a oferi în jur.

Revenind la Burcash, mi-a plăcut foarte mult și conceptul, în ansamblul lui. De la cele mai mici detalii, nume, materiale, website și comunicare, viziune pe termen lung, etc. e unul dintre puținele concepte de marketing coerente gândite de un antreprenor român. Cred că o să crească frumos pe viitor pentru că are o strategie bună și acoperă o audiență enormă (chiar dacă mulți nu au trecut de stadiul de conștientizare – aici ajungem la demand generation).

Sper să fim cursanți la unul din evenimentele viitoare și să devii din ce în ce mai bun cu managementul banilor. Pentru a te focusa pe lucrurile care contează cu adevărat și care te fac fericit.

photo by Katie@!

Am strâns la un loc cele mai bune articole (în opinia personală) pe care le-am scris în 2009:

Marketing & Publicitate (Online)

Cum să câştigi experienţă în marketing: 20 de idei

Buzzwords în marketingul online

Problema cu brandingul personal e că

O poveste despre cel mai bun marketer şi vânzător pe care l-am întâlnit

Zonele gri din marketing: cui construim statui

Unde moare un proiect de marketing online şi soluţii de reparare

Tot aduci valoare la masă sau nu câştigi

Panaceul numit marketing online

Cifrele care contează în marketingul online

Cum te marketezi pentru un job: 7 idei

Cum să nu distrugi o campanie de adwords: 7 nivele de relevanţă pentru utilizator

Ghid de marketing în criză: ebook gratuit

Educarea utilizatorului român: un factor incomod în marketingul online

Lecţii din pescuit adaptate la marketing 2

De ce îmi alegi brandul meu?

De ce să nu tai bugetul de comunicare?

20 de idei pentru marketeri în 2009

Interviu Avinash Kaushik, evanghelist Google Analytics

Idei

11 idei şi observaţii după IMTO 2009

The fixers

Online

De ce nu nu concurăm pe com şi profeţia autodeterminată

Despre pasiune şi start la Online Career Day

Antreprenoriat & Business

Dicţionar de business şi marketing la un an dupa cr*za

De ce nu găseşti soluţii pentru businessul tău

Antreprenorul abuzat emoţional

Melancolie, false oportunităţi şi frica de acţiune

Top adevăruri dureroase despre antreprenori

Directa de stânga în business

Blogurile româneşti despre online

Mai mult, mai bine

Return on energy: cât de ocupat eşti de fapt?

Dacă ai ajuns până aici, poţi să te uiţi şi peste cele mai bune articole din 2008.

Care a fost favoritul tău şi ce ai vrea să vezi mai mult pe blog în 2010?

Informaţia e inutilă fără acţiune. Când ne pregătim să facem un lucru nou, avem aproape întotdeauna mai multă informaţie decât ar trebui. Ce lipseşte de multe ori este acţiunea. Un pericol al excesului de informaţie este să te simţi în control. Să simţi că ştii, că ai făcut deja, ca e ok. Şi atunci treci mai departe şi cauţi ceva nou.

Am văzut pe foarte mulţi în 2009 căutând soluţii. Şi am văzut şi soluţii, unele mai bune, altele decente. Însă am văzut mult prea puţini care să le pună în practică. De obicei găsim 1 soluţie, nu ne oprim să o testăm, mai găsim 5 şi apoi încă 10 şi apoi căutăm în continuare.

E greu, dar cel mai uşor procedeu care funcţionează

De ce refuzăm să acţionăm? Motivele pot fi diverse: teama de eşec, zona de confort, frica de a încerca ceva nou, neîncrederea. Pentru că atunci când pui informaţia la lucru dai de greu: mult efort, mult timp, ratări, încercări nereuşite. Lucrurile dau mult mai frumos în scris, realitatea e dură.

2009 a fost un an greu? Va fi din ce în ce mai greu. Sau mai uşor, mai plăcut. Depinde cum vrei tu să fie. Dacă însă vrei să te menţii în joc nu poţi refuza inovaţia, testele şi activităţile noi.

Şi să nu uităm de unde provine experienţa. Data viitoare nu te mai lăuda cu ce ştii din cărţi, s-ar putea să nu valoreze 2 lei(vechi).

photo by ilkerender

Acum 3 ani scriam primul post pe blog. Un blog care a început mai mult cu design, a continuat cu idei, online şi marketing. 3 ani care au trecut mult mai repede decât aş fi crezut, cu prieteni, satisfacţii şi mult efort psihic uneori, pentru a extrage cu un cleşte de oţel ideile care urmau să fie cioplite, polizate, lustruite şi trimise cititorilor.

Cifre şi surprize plăcute

319 posturi, 1.313 comentarii şi multe minute în faţa tastaturii.

Ce mi-a adus blogul până acum? Foarte multe lucruri, dar astăzi o să menţionez doar unul dintre ele, poate cel mai important. Blogul mi-a adus primul client important în agenţie, suficient pentru a închiria primul sediu şi a strânge la un loc echipa la începutul unei poveşti frumoase.

Ce vor aduce următorii ani? Poate îmi spui tu… Ce ţi-a plăcut cel mai mult până acum şi ce încă aştepţi să găseşti?

photo by cod_gabriel

Acum câteva zile îmi puneam câteva întrebări relativ simple. Între timp au rămas undeva în background şi nu le-am mai luat în considerare. Până ieri, când am mers să vizitez în premieră muzeul satului din Herăstrău. Privind la casele şi construcţiile modeste, gândite la limita funcţionalităţii m-a lovit: ce proiecte măreţe derulate de români cunoaşteţi până la 1900?

Nu neaparat în construcţii, în orice domeniu de activitate. Cu ce putem concura la nivel mondial, în aceeaşi perioadă de timp? Unul dintre cele mai impresionante proiecte pe teritoriul României este podul de peste Dunăre construit de … Apolodor din Damasc. Acum aproape 2000 de ani. Construcţia a durat doar 2 ani: 103 – 105.

Profeţia autodeterminată şi autosabotare

Există un termen foarte interesant în zona psihologie: profeţia autoderminată(este posibil ca termenul să fie uşor diferit). Practic, dacă unul dintre părinţii mei a fost alcoolic, creierul meu, influenţat de fenomenul profeţiei autodeterminată mă va trage automat către aceea zona, în cadrul unui proces inconştient. De multe ori, lucrăm inconştient împotriva noastră, într-un proces de autosabotare. Ne impunem şabloane, limite, ne tăiem oportuniţăţile, ne uităm în direcţia greşită.

Zi de zi ne dăm în cap prin concluzii de mare clasă: suntem o ţară de …, suntem incapabili să, nu avem …, faţă de … suntem mult mai … .

Preluăm şi ducem mai departe o istorie a automulţumirii, a limitelor impuse, a frustărilor create pentru a justifica lipsa dorinţei de a acţiona. Ne lipseşte ceva să concurăm în liga mare, să lovim în status quo şi să ne batem cu mândrie pentru locul unu? Sigur că nu şi avem câteva exemple(puţine cei drept) care pot susţine asta: unu, doi, trei, etc.

Nu avem investitori, nu avem creiere, nu avem tehnologie, nu avem deschidere? Avem de toate şi poate asta e problema: s-a dovedit istoric că mediile cele mai dure dau performeri adevăraţi: Sparta, Genghis Khan, Mafia.

Ce ne trebuie?

Poate mai mult curaj pentru a rupe ritmul. Poate mai multă putere pentru a pune la îndoială când mintea îţi spune că nu o să reuşeşti şi că istoria împotriva ta. Poate simpla îndrăzneală de a încerca.

Şi în mod sigur nu ne lipseşte nimic esenţial. Avem mai multe în noi decât credem. Dacă vrem.

Vorbeam anul trecut cu 2 prieteni, în perioada de maximă efervescenţă şi 14 ore de muncă pe zi şi îmi spuneau că mai mult de 1 an nu poţi duce în ritmul ăsta. Le-am dat dreptate mai târziu. Uneori e bine să te rupi, să nu te consideri centrul universului şi să îţi iei ceva timp pentru tine. Vacanţe plăcute!

Ps: nu am avut Internet(de fapt nu am dorit să am), dar am scris posturile zilnice, care vin din urmă. Grecia e o inspiraţie excelentă inclusiv pe zona de marketing.

Am observat de mult timp că oamenii de succes se vaită mai puţin de lipsa timpului decât mediocrii? Legea lui Pareto se aplică excelent în principiile de management al timpului. Primul pas în managementul timpului la mine au fost listele de taskuri, calendarul, prioritizarea, alertele, etc. Acum un an am început sa mă uit la planificarea săptămânală şi să mă întreb:

- care din taskuri le pot elimina?
- câte din taskuri le pot delega?
- ce taskuri sunt cu adevărat folositoare şi mă vor duce mai aproape de obiectivele mele?
- ce taskuri chiar îmi aduc rezultate?

În aparenţă pare destul de uşor, în practică lucrurile sunt un pic mai complicate. Am ţinut timp de 8 luni de zile un “jurnal” zilnic al activităţilor realizate, productivitate, etc. Mi-a luat 2 ore să îmi dau seama exact ce anume a funcţionat şi ce nu. Spre stupoarea mea am descoperit că 5-60% din timpul investit nu aducea nici un fel de rezultate. În timp ce orarul de lucru era infernal, în timp ce pasiunile se lăsau aşteptate, în timp ce oboseala se acumula.

Observ foarte des în jur blocaje în activităţi inutile, care “trebuie” făcute, care nu aduc nici o valoare şi atrag inutil atenţia de la lucrurile cu adevărat importante. Un exemplu relevant(de aici): 2 oameni se chinuie să taie un copac la fierăstrău 2 zile, un trecător îi întreabă: “de ce nu vă opriţi 5 minute pentru a ascuţi unealta şi apoi să terminaţi în 30 de minute? Nu vezi cât de de ocupaţi suntem aici, nu avem timp pentru asta”. Binenţeles, scenarii de genul optimizare în companiile româneşti se lovesc şi de o cultură specifică de care vorbeam aici.

Un mini ghid pentru a fi mai liber şi a ajunge mai repede unde îţi doreşti:

- stabileşte-ţi obiective relevante
- detaliază-le în componente şi acţiuni
- fă o scurtă analiză a ROE pe fiecare tip de acţiune
- elimină lucurrile inutile şi focusează-te pe ceea ce contează cu adevărat

Cât de ocupat eşti de fapt? Probabil mai puţin decât crezi acum. Cine te opreşte să fii mai liber, să ai mai mult timp pentru lucrurile care contează de fapt în cariera sau viaţa ta?

Răspunsul este de obicei mai simplu decât am crede.

L-am văzut pe Muhammad Ali tremurând cu torţa olimpică în mână, un titan afectat de o carieră excepţională. Am citit interviuri cu gimnaste care povesteau cum, la 14 ani, visau noaptea posibilitatea de a mânca o porţie medie de cartofi prăjiţi sau o savarină. Am auzit poveştile cu săptămâna de 80 de ore de lucru ale primei echipe Apple care a creat primul Macintosh.

În sport, în business, în viaţă, putem avea performanţă fără exces? Merită preţul excesului pe termen lung pentru a ajunge la succes? Tu ce părere ai?

foto by ElMarto’s

Când am intrat prima data într-o sală de box, am exersat pentru o oră şi am început să simt un sentiment de putere. Mă uitam la cei mai buni de acolo, vedeam unde greşesc şi aş fi vrut să urc cu ei în ring, să îmi măsor forţele cu ei. Când antrenorul mi-a spus că urmează 6 luni de sac, box cu umbra şi apoi de abia poţi urca în ring cu un coleg de rangul tău am fost foarte dezămăgit. Am avut însă ocazia ce se întâmplă între o luptă la care iau parte un amator şi un profesionist.

Am observat de mult prea multe ori acelaşi lucru şi în business. Fie că e vorba de marketing, oameni, procese, clienţi, sentimentul de adrenalină pe care îl ai ca începător te poate orbi. De multe ori(+90%) oamenii nu cred în soluţiile de bază şi caută acele lucruri magice care să producă rezultate uimitoare. Un campion mondial vine dupa 20 de ani la antrenament şi exersează ore în şir directa de stânga, lovitura cea mai simplă. Din nou şi din nou şi din nou, pentru zeci de ani. Revenind la business, se sare mult prea des peste lucrurile de bază, peste lucrurile solide, peste lucrurile primare, care par prea “de bun simţ”. Binenţeles, rezultatele se lasă aşteptate.

Am confruntat acest lucru şi Joia trecută, la Iaşi cu ocazia Link Your Business. Speakerii au vorbit despre lucruri de bază, de temelie, despre online şi afaceri, lucruri pe care nu le vezi implementate de majoritatea jucătorilor de top din mediul de afaceri românesc. În acelaşi timp , unii dintre participanţi au considerat informaţiile de bază, super cunoscute, etc. Dacă efectuam o analiză, probabil că sub 10% aplicau acele lucruri de bază, care aduc rezultate.

În fervoarea adrenalinei este uşor să te urci în ring cu un campion. Însă vei fi spulberat şi încrederea dărâmata. Deşi este enervant, va trebui să exersezi zi de zi directa de stânga pentru a ajunge în 2 ani la nivelul următor. Altfel vei avea rezultate rapide pe scurt timp, dar vei pierde din vedere lucrurile esenţiale şi vei evolua în 5 ani cât în 2.

Nu există scurtături, nu există formule magice. Începe cu directa de stânga, cu lucrurile de bază, implementează, analizează, stăpâneşte procedeul şi deabia apoi treci la nivelul următor.

De la bloguri, cărţi, podcasturi, webinarii, video, discuţii la bere cu profesionişti din breaslă avem acces la un volum impresionant de informaţie de calitate, în multe cazuri oferită gratuit, în schimbul atenţiei. 

O amică îmi atrăgea atenţia asupra pregătirii slabe a tinerilor absolvenţi care trec printr-un sistem de învăţământ care le crează “handicapuri” şi le îngustează viziunea asupra unui domeniu atât de complex. Îi dădeam dreptate numai pe jumătate pentru că a accesa surse de informaţie secundare, a cerceta, a căuta răspunsuri în mai multe părţi, a gândi cu propriu cap mi se par atribute de bun simţ pentru orice student. 

Putem performa fără informaţie?

Este aproape imposibil, mai ales  într-un domeniu ca al marketingului. Nu poţi lua decizii doar pe feeling, ignorând informaţia care este deja disponibilă, nu poţi neglija informaţia din piaţă şi mai ales cea care vine de la proprii clienţi.

Informaţia este încă privită de sus în România şi neglijată, iar lucrul ăsta se vede cu ochiul liber în multe cazuri. 

5 motive să consumi mai multă informaţie:

- dacă acorzi mai mult timp procesului de învăţare, vei face mai mult cu mai puţin, într-un timp mai scurt. pe termen mediu lung, eficienţa ta ca profesionist va creşte mult

- vei ajunge mai greu în faţa eşecului, dacă ştii ce să asculţi

- vei avea idei mai bune, vei fi mai creativ

- vei gândi mai matur şi dintr-o perspectivă mai largă

- vei evolua în permanenţă mai rapid şi vei ajunge mai repede oriunde îţi doreşti

5 surse de informaţie de calitate:

- profesioniştii din domeniu sunt cea mai bună sursă de informaţii de calitate, condesate

- profanii, oamenii care nu au legătură cu domeniul îţi vor oferi perspective fabuloase asupra lucrurilor dacă ştii ce să asculţi

- cărţi, uneori sunt zeci de ani de experienţă condensaţi în câteva sute de pagini

- Internet: bloguri, podcasturi, publicaţii, webinarii, forumuri, etc.

- consumatorii tăi: cât de des culegi informaţii de la consumatorii tăi? Au probabil unele dintre cele mai preţioase idei şi opinii care te-ar putea interesa. Cât de des ieşi “în stradă”, după informaţie proaspătă?

Nu o să mai vorbesc şi despre problema “sharing-ului” de informaţie care este absolut critică în România şi nu cred că vom trece peste ea prea curând, deşi sunt optimist şi lupt în direcţia asta.

Pe final, vreau să vă împărtăşesc un mic truc de la domnul Roşca, referitor la lipsa timpului pentru citit. Dacă consideri procesul de informare critic pentru evoluţia ta, de ce nu îl treci zinic în agenda, cu o ora stabilită, în care nu ai voie să faci altceva?

Primul articol din seria de “20 de idei pentru marketeri în 2009“.