Entuziasm . Pasiune . Strategie . Viata

“Thinking is easy, acting is difficult, and to put one’s thoughts into action is the most difficult thing in the world.” Johann Wolfgang von Goethe quotes

Informaţia e inutilă fără acţiune. Când ne pregătim să facem un lucru nou, avem aproape întotdeauna mai multă informaţie decât ar trebui. Ce lipseşte de multe ori este acţiunea. Un pericol al excesului de informaţie este să te simţi în control. Să simţi că ştii, că ai făcut deja, ca e ok. Şi atunci treci mai departe şi cauţi ceva nou.

Am văzut pe foarte mulţi în 2009 căutând soluţii. Şi am văzut şi soluţii, unele mai bune, altele decente. Însă am văzut mult prea puţini care să le pună în practică. De obicei găsim 1 soluţie, nu ne oprim să o testăm, mai găsim 5 şi apoi încă 10 şi apoi căutăm în continuare.

E greu, dar cel mai uşor procedeu care funcţionează

De ce refuzăm să acţionăm? Motivele pot fi diverse: teama de eşec, zona de confort, frica de a încerca ceva nou, neîncrederea. Pentru că atunci când pui informaţia la lucru dai de greu: mult efort, mult timp, ratări, încercări nereuşite. Lucrurile dau mult mai frumos în scris, realitatea e dură.

2009 a fost un an greu? Va fi din ce în ce mai greu. Sau mai uşor, mai plăcut. Depinde cum vrei tu să fie. Dacă însă vrei să te menţii în joc nu poţi refuza inovaţia, testele şi activităţile noi.

Şi să nu uităm de unde provine experi enţa. Data viitoare nu te mai lăuda cu ce ştii din cărţi, s-ar putea să nu valoreze 2 lei(vechi).

Sunt 3 comentarii pana acum. Ai o parere?

3 ani de blogging

Monday, August 17, 2009 00:16

Mai mult, mai bine, Personal

photo by ilkerender

Acum 3 ani scriam primul post pe blog. Un blog care a început mai mult cu design, a continuat cu idei, online şi marketing. 3 ani care au trecut mult mai repede decât aş fi crezut, cu prieteni, satisfacţii şi mult efort psihic uneori, pentru a extrage cu un cleşte de oţel ideile care urmau să fie cioplite, polizate, lustruite şi trimise cititorilor.

Cifre şi surprize plăcute

319 posturi, 1.313 comentarii şi multe minute în faţa tastaturii.

Ce mi-a adus blogul până acum? Foarte multe lucruri, dar astăzi o să menţionez doar unul dintre ele, poate cel mai important. Blogul mi-a adus primul client important în agenţie, suficient pentru a închiria primul sediu şi a strânge la un loc echipa la începutul unei poveşti frumoase.

Ce vor aduce următorii ani? Poate îmi spui tu… Ce ţi-a plăcut cel mai mult până acum şi ce încă aştepţi să găseşti?

Sunt 3 comentarii pana acum. Ai o parere?

De ce nu nu concurăm pe .com şi profeţia autodeterminată

Sunday, August 09, 2009 23:50

Antreprenoriat, Mai mult, mai bine

photo by cod_gabriel

Acum câteva zile îmi puneam câteva întrebări relativ simple. Între timp au rămas undeva în background şi nu le-am mai luat în considerare. Până ieri, când am mers să vizitez în premieră muzeul satului din Herăstrău. Privind la casele şi construcţiile modeste, gândite la limita funcţionalităţii m-a lovit: ce proiecte măreţe derulate de români cunoaşteţi până la 1900?

Nu neaparat în construcţii, în orice domeniu de activitate. Cu ce putem concura la nivel mondial, în aceeaşi perioadă de timp? Unul dintre cele mai impresionante proiecte pe teritoriul României este podul de peste Dunăre construit de … Apolodor din Damasc. Acum aproape 2000 de ani. Construcţia a durat doar 2 ani: 103 – 105.

Profeţia autodeterminată şi autosabotare

Există un termen foarte interesant în zona psihologie: profeţia autoderminată(este posibil ca termenul să fie uşor diferit). Practic, dacă unul dintre părinţii mei a fost alcoolic, creierul meu, influenţat de fenomenul profeţiei autodeterminată mă va trage automat către aceea zona, în cadrul unui proces inconştient. De multe ori, lucrăm inconştient împotriva noastră, într-un proces de autosabotare. Ne impunem şabloane, limite, ne tăiem oportuniţăţile, ne uităm în direcţia greşită.

Zi de zi ne dăm în cap prin concluzii de mare clasă: suntem o ţară de …, suntem incapabili să, nu avem …, faţă de … suntem mult mai … .

Preluăm şi ducem mai departe o istorie a automulţumirii, a limitelor impuse, a frustărilor create pentru a justifica lipsa dorinţei de a acţiona. Ne lipseşte ceva să concurăm în liga mare, să lovim în status quo şi să ne batem cu mândrie pentru locul unu? Sigur că nu şi avem câteva exemple(puţine cei drept) care pot susţine asta: unu, doi, trei, etc.

Nu avem investitori, nu avem creiere, nu avem tehnologie, nu avem deschidere? Avem de toate şi poate asta e problema: s-a dovedit istoric că mediile cele mai dure dau performeri adevăraţi: Sparta, Genghis Khan, Mafia.

Ce ne trebuie?

Poate mai mult curaj pentru a rupe ritmul. Poate mai multă putere pentru a pune la îndoială când mintea îţi spune că nu o să reuşeşti şi că istoria împotriva ta. Poate simpla îndrăzneală de a încerca.

Şi în mod sigur nu ne lipseşte nimic esenţial. Avem mai multe în noi decât credem. Dacă vrem.

Sunt 6 comentarii pana acum. Ai o parere?

Relaxează-te şi fugi…

Monday, August 03, 2009 20:41

Mai mult, mai bine, Personal

În ultimii 2 ani am învăţat multe lecţii importante. Una dintre ele este să nu îţi forţezi corpul şi mintea chiar dacă simţi că “duci”. La un moment dat oboseala fizică, psihică şi energetică se acumulează, iar perioada de revenire este mult mai mare decât ai salvat prin sforţări extreme iniţiale.

Vorbeam anul trecut cu 2 prieteni, în perioada de maximă efervescenţă şi 14 ore de muncă pe zi şi îmi spuneau că mai mult de 1 an nu poţi duce în ritmul ăsta. Le-am dat dreptate mai târziu. Uneori e bine să te rupi, să nu te consideri centrul universului şi să îţi iei ceva timp pentru tine. Vacanţe plăcute!

Ps: nu am avut Internet(de fapt nu am dorit să am), dar am scris posturile zilnice, care vin din urmă. Grecia e o inspiraţie excelentă inclusiv pe zona de marketing.

Sunt 5 comentarii pana acum. Ai o parere?