Idei

Best advice for product development: “Anything that won’t sell I don’t want to invent. Its sale is proof of utility, and utility is succes.” Thomas Edison

2219387128_b504ea659d_b

Despre nevoi și dorințe în marketing și business

Oamenii nu își doresc neaparat lucrurile de care au nevoie și nu au neaparat nevoie de lucrurile pe care și le doresc. În jocul alegerii, dorințele câștigă detașat în fața nevoilor. Și totuși, cele mai multe pariuri sunt pe nevoi care nu stârnesc și dorințe.

Pariuri care generează sentimentul de sfâșiere interioară și frustrări înnecate în paharul superiorității. Aș paria oricând pe ceva care stârnește dorințe pătimașe dar la nivel mai practic rezolvă și o nevoie reală.

9549946622_4baa5b9b8f_b

Despre economii, crize, ratinguri și consum

Sunt câțiva ani de când a început povestea cu criza și crizele. Dacă ar fi să rezum, din ce am înțeles eu: oamenii au vrut prea mult, prea repede, prea riscant. Au îmbrățișat un stil de viață și consum nesustenabil, care nu reflecta veniturile și posibilitățile lor reale.

Sistemul s-a dus în cap. Sistemul a fost susținut artificial să nu cadă de tot. Sistemul refuză să se reformeze și să revină la baze sănătoase sustenabile. Oamenii așteaptă înfrigurați să revină în următoarele luni sau ani perioadele de creștere nebună, care erau artificiale. SUA produce în China, se împrumută de la China, vinde mai puțin intern din producția proprie. SUA se așteaptă să își păstreze în continuare poziția dominantă, deși are un picior rupt și regulile jocului s-au schimbat. Globalizarea pe care a promovat-o agresiv s-a întors împotriva ei.

Mai rămâne partea cu revenit la bazele sănătoase, la economii, la cumpătare, la sisteme sustenabile. Care încă nu s-a văzut pe nicăieri în ultimii 3 ani. Și fără de care urmează alte bule, căderi, ridicări, crize, etc.

PS: nu mă consider un specialist în economie, am citit printre rânduri în miile de pagini de bla bla și limbaj tehnic care spun aceleași lucruri simple.

Tu cum vezi lucrurile?

sursa foto

Fabulos: despre nașterea capitalismului în România și de ce nu trebuie să ne mai dăm în cap

“Orice burghezie și-a început dezvoltarea cu ajutorul străinilor, de care s-a putut lipsi numai cu timpul, după ce în decurs de veacuri și-a făcut educația economică la școala lor.

Se înțelege că și țara noastră a început dezvoltarea burgheză la fel. De aici s-a dedus însă că românii sunt un popor nedestoinic de viață economică modernă, bun numai pentru birocrație, și că încercarea lor de a-și moderniza viața socială nu a avut alt sfârșit decât acela de a-i pune în robia străinilor! Orice popor a început să-și clădească edificiul social-burghez cu capital străin; alcătuirea unui capitalism propriu a fost o faptă treptată, târzie și anevoioasă. Românii au făcut același lucru: ei au recurs cu prisosință în perioada de regenerare națională la creditul străinătății. De aici s-a încheiat însă că e un păcat național al poporului nostru de a cheltui mai mult decât produce și a trăi pe datorie!

Orice burghezie intră în viață printr-o energică tutelă a puterii de stat; aceasta, cum am zis, urmărește scopul de a face educația economică a națiuni… Românii în chip firesc au făcut același lucru: ei se află încă sub tutela puternii centrale. Din aceasta s-a dedus însă că noi suntem un popor nedestoinic de inițiativă, așteptând a fi îndrumați la orice pas de către puterea de stat…

Certați cu simțul istoric, nedestoinici a se coborî până la începuturile burgheziei în genere, acești oameni au prefăcut lipsurile neînlăturate ale începuturile burgheziei noastre în tot atâtea păcate naționale ale poporului român și pretinse dovezi de inferioritate față de popoarele apusene. Așa a luat naștere această mentalitate bolnavă de a găsi bun tot ceea ce au făcut străinii și a desconsidera rodul muncii noastre proprii. Sfârșitul firesc al unei asemenea atitudini trebuia să fie zdruncinarea încrederii generațiilor noastre tinere în puterea de viață a poporului român.

Cea mai mare victorie va sărbători-o cultura română abia atunci când își va însuși destul simț istoric, spre a nu mai pune în seama poporului nostru lipsuri pe care el nu le are, ci a explica asemenea lipsuri drept ceea ce sunt: neajunsuri firești ale începuturilor oricărei burghezii, de care a avut să sufere orice neam când se află în faza noastră de dezvoltare.”

Aseară am cules din întâmplare de pe un raft o carte mică, albastră și groasă scrisă de un autor pe care l-am crezut străin. Burghezia română de Ștefan Zeletin e una din cele mai vii și mai fascinante cărți pe care le-am citit vreodată. Stilul lui Zeletin care combină perspectiva socială cu cea economică și istorică, susținute de o documentare temeinică e incredibil. E o carte publicată în 1925, pe când era profesor la un liceu din București, după studii la Oxford și doctoratul în filosofie la Erlangen.

O să port de acum un exemplar în permanență la mine. Să îl ofer oricui emite judecăți de valoare generalizate fără a studia nici un pic contextul sau faptele în detaliu.

Din carte puteți să aflați un volum fantastic de date interesante, cum ar fi cât de aproape am fost să devenim capitaliști cu 500 de ani mai devreme, cum s-a născut capitalismul în România, cum era comerțul înainte de 1900 și multe altele. Vă recomand să vă cumpărați cât mai repede un exemplar și să vă puneți pe citit. Cred că e prima recomandare atât de entuziastă în 6 ani de când am blogul ăsta.

PS: România de abia a reluat acum procesul pe care îl descrie autorul mai sus, un proces care i-a luat Franței peste 300 de ani. Asta ca să înțelegeți de ce unele lucruri se întâmplă mai greu “la noi“.

7053022021_55aaab1cb7_b

Brandul în rețelele sociale: amant sau soț?

Oamenii iubesc poveștile. Fiecare brand ar trebui să aibă o tolbă de povești. Digital storytelling. Cred și susțin foarte puternic cele 3 idei. Însă m-am întrebat mult timp dacă e de ajuns, dacă oamenii (clienții), se pot mulțumi cu atât. Și mi-am dat seama că lipsește ceva.

Fiecare brand sau companie urmărește să creeze relații pe termen lung, în care fiecare parte e mulțumită. Poveștile seduc, la fel de bine ca escapadele nebunești, un pahar de vin special sau declarațiile provocatoare. Însă, după tumultul inițial, mai apar diverse nevoi: cine spală vasele, cine stă cu copilul, cine are grijă când stai țintuit de o gripă la pat? În traducere pentru consumatori: cine îmi dă informații utile, cine îmi rezolvă o problemă de service, cum se comportă oamenii de la frontdesk?

În rețelele sociale și pe Internet, brandul trebuie să fie undeva între amant și soț: seducător, întotdeauna cu o poveste care să te inspire, proaspăt dar și de încredere, solid, prezent când ai nevoie de el. Iar asta se obține prin oameni dedicați și conținut de valoare, care să nu fie doar în zona de divertisment (vezi aici câteva idei). Unele branduri se potrivesc foarte bine cu ideea de distracție, relaxare divertisment, dar cele mai multe dintre ele trebuie să ofere și altceva. De exemplu de la banca mea, aș dori materiale care să ma ajute să mă planific financiar mai bine, instrumente pentru managementul afacerii, sfaturi și idei de la specialiști, emisiuni în format video. Pentru divertisment am deja câteva surse specializate, care se pricep mult mai bine la asta. Brandurile trebuie să ia în considerare și “digital storyhelping” pe lângă digital storytelling.

Ce am spus mai sus, alte idei și soluții practice găsiți în prezentarea de mai jos de la Marketing 24/7. Împreună cu un mic experiment în Social Media, derulat pe contul meu de Facebook care a implicat brandul Vodafone.