Idei

jump

Principalul motiv pentru care oamenii nu îşi urmează visele

Pentru că visează în alb şi negru. Pentru că visează în termeni de totul sau nimic. Facultatea de informatică (pentru că se fac bani) sau chitara? Jobul la corporaţie (pentru că am familie) sau fotografiatul naturii? Un post în spatele ghişeului sau propriul meu restaurant?

Acest “sau” nenorocit ne înspăimântă, ne blochează şi ne îndepărtează uşor câte uşor, an cu an, de ceea ce dorim. Motive să nu ne apucăm de pasiunea noastră:

  • trebuie să încep direct mare
  • am un job full time
  • ce îmi doresc eu merge doar în America
  • nu am timp
  • e prea târziu, prea devreme, prea riscant, prea …

Şi pe undeva oamenii au dreptate. Vine o perioadă când ai nevoi şi trebuinţe concrete. Vagabondajul sau locuitul cu părinţii nu mai sunt opţiuni.

Însă! Cine a spus că trebuie să dedici 40 de ore pe săptămână visului tău? Cine a zis că trebuie să îţi schimbi dramatic viaţa într-o zi_ Cine a spus că lucrurile merg pe principiul ori ori? În afară de vocea puternică şi “protectivă” din mintea ta?

Cum ar fi să începi cu o oră pe săptămână pentru visul tău? Sau poate chiar 2. Păi ce mare diferenţă o să fie? În primul rând o să fii mai fericit pentru o oră. Vei face paşi concreţi în direcţia pe care o doreşti. O să începi să vezi lucrurile în persoectivă. O să duci mai uşor activitatea de zi cu zi pentru că îţi susţine şi pasiunea. O să îţi aloci din ce în ce mai mult timp pentru visul tău. Să creşti, să înveţi, să devii pe bune.

Ia gândeşte-te unde vei fi peste 1 an sau 2, timp care oricum va trece.  Unde te vor duce cele 2 ore pe săptămână sau paşii tăi mici?

În urmă cu 2 luni şi jumătate m-am apucat de desen. La 30 de ani şi jumătate, după ce am vrut toată viaţa mea să fac (şi) asta. Cu tot cu lecţiile pe care le-am luat am alocat în medie 3 ore pe săptămână. Cam cât durează MasterChef sau Vocea României, cu tot cu pregătitul popcornului.

Iniţial nu am văzut mare progres şi am fost descurajat. M-am gândit că nu merită, că e prea târziu. Însă am atins la un moment dat un punct. Un punct în care lucrurile în care au început să se lege. Controlul şi încrederea mi-au crescut. Iar lucrările suficient de ok pentru a fi împărtăşite. Pe neaşteptate am început să desenez! Ceea ce îmi dorisem toată viaţa a prins viaţă în două luni! Cu 3 ore pe săptămână, printre multe alte activităţi şi obligaţii.

Trăiesc din desen? Nu. Desenez cât de des aş dori. Nu. Însă sunt fericit de fiecare dată când iau creionul în mână. Şi nu a fost nevoie să renunţ la business, la clienţi şi nici nu am ajuns în stradă :) .

Poţi să îţi continui activităţile şi să lucrezi la visele tale în acelaşi timp. Cu paşi mici, timizi. Care vor deveni însă din ce în ce mai puternici şi mai siguri. Uşor uşor vei avea în faţă din ce în ce mai multe opţiuni. Îţi vei trăi cu adevărat visul. Şi poate vei şi trăi din asta. Sau poate vei fi doar fericit şi pe drumul tău.

Şi asta e tot ce contează.

Povestea ta

Eşti personajul principal în povestea ta sau ai doar un rol secundar în poveştile altora?

Majoritatea oamenilor își trăiesc zi de zi viețile cu o nefericire de fundal. Ne-am pierdut calea de mult timp, în clasa a doua sau în primul an de liceu. Ne-am vândut visele pe siguranță, o mașină, o casă sau un job de prestigiu, care dă bine.

Euforia de început a trecut și în urmă a rămas doar datoria grea de zi cu zi. Am învățat să trăim o viață care nu are nici un sens pentru noi. Am învățat să facem loc acelui sentiment de melancolie și frustrare, în timp ce simțim că viața trece și murim un pic câte un pic. Am învățat să purtăm măști sofisticate și să mințim rafinat. Dar nu ne dăm seama că ne mințim în primul rând pe noi.

Te naști, te bucuri un pic, suferi și până la urmă mori. Copilăria trece repede și ești aruncat în viața de adult responsabil. Fără nici un manual de instrucțiuni, fără nici o direcție. Și descoperi brusc că nimic nu e așa cum credeai.

Acum ești adult, ce naiba! Așa că ai grijă să fii drăguț, să zâmbești fals, să periezi, să îți petreci timpul în ședințe inutile. Să mulțumești oameni de care nu îți pasă de fapt. Să faci multe lucruri care nu îți aduc nici o satisfacție.

Toate că să poți veni seara acasă, să faci curat, să repari câte una alta, să schimbi 2 vorbe cu cel de lângă tine și să dormi. Și el sau ea e la fel ca tine. Entuziasmul s-a transformat ușurel în datorie, responsabilități, targete și exceluri. Uneori o bere sau un vin mai schimbă situația. Dar gândul la a doua zi tot te sperie.

Și atunci evadăm! Ne uităm cu admirație la poveștile altora. Citim un roman de dragoste. Ne uităm la un film cu eroi. Visăm cu ochii deschiși timp de 15 minute, între ecranul cinemaului și mașina parcată la subsol în mall. Și apoi dăm o cheie, oftăm și revenim la realitatea noastră.

Revenim la realitatea în care banii, shoppingul, cariera, plăcerile reușesc să ne facă fericiți. Dar totuşi… noi suntem nefericiţi! Păi şi ce se întâmplă de fapt? Toate aceste lucruri, sacrificii şi renunţări nu ne fac de fapt fericiți? Atunci de ce ne irosim viață încercând o soluție care nu funcționează? Probabil pentru că e singurul lucru pe care știm să îl facem și pentru că suntem prea bătrâni ca să mai schimbăm ceva. Suntem prea bătrâni ca să fim fericiți. Dar ca să fim nefericiți nu suntem prea bătrâni?

Şi totuşi, mai e ceva de făcut, mai e vreo speranţă?

Probabil că primul pas ar fi să trecem de la poveştile altora la povestea noastră. Să refuzăm politicos rolurile de figuranţi în producții grandioase și să începem să construim ușor ușor, piesă cu piesă, zi cu zi povestea noastră.

Să începem să uităm de sume uriașe, faimă, comparații și să vedem cât de bine ne simțim când facem ceea ce iubim. Să începem să trăim din ce în ce mai mult după principiile noastre. Și atunci nu vom mai avea nevoie să trăim prin poveștile altora. Simțurile noastre se vor trezi vesele și vom trăi din nou cu adevărat. Exact așa cum o face un copil fără griji.

Și atunci vom ști că viața e mai mult decât datorie, responsabilități și facebook.

Snake-Oil

Cum a complicat onlineul marketingul şi comunicarea şi de ce mulţi specialişti online mint (fără să ştie)

Publicitatea şi comunicarea online au luat avânt în România undeva prin 2005 – 2006. În doi ani piaţa a crescut de la un estimat de 1.5 milioane dolari (2004) la 5.4 milioane de euro în 2006. În 2008 a ajuns la 15 milioane de euro (am redescoperit cifrele  aici).

Mulţi specialişti şi consultanţii din industrie au promovat onlineul ca o soluţie magică la problemele clienţilor. Clienţii au vrut să creadă poveştiile coafate despre Internet, însă mulţi ani mai târziu, promisiunile realizate către clienţi refuză să fie îndeplinite.

Hai să vedem câteva din cele mai comune  promisiuni:

  1. Comunicarea/Publicitatea online este măsurabilă
  2. Onlineul simplifică marketingul
  3. Internetul vinde
  4. Totul se întâmplă sau se va întâmpla doar online
  5. Noi ştim ce merge şi care este viitorul

Să le luăm acum pe fiecare în parte şi să vedem cât e adevăr, cât “wishful thinking” şi cât manipulare ambalată frumos.

 

Comunicarea/Publicitatea online este măsurabilă

O promisiune faimoasă făcută de industria de online. În 2009 parcă, nu pleca un comunicat de presă care să nu includă de câteva ori cuvântul eficienţă. Eficienţă, eficienţă, eficienţă. 4 ani mai târziu, încă nu am ajuns acolo. Şi nu, nu e vorba doar de noi românii, am citit anul trecut un studiu conform căruia mai puţin de jumătate din advertiserii în B2B pe online măsurau rezultate.

Este publicitatea/comunicarea online măsurabilă? Da şi Nu! Cum nu??? Păi da, nu toate lucrurile sunt măsurabile în online. Dacă vreţi să faceţi o legătura directă, în bilanţul contabil între banii băgaţi în online şi vânzările generate, nu o să reuşiţi prea uşor…

Anumite medii sunt măsurabile. Afilirea, Adwords-ul, PPC-ul, etc. sunt medii care se pot măsura raportat direct la vânzările generate.  Dar cum măsurăm exact rezultatele paginii de Facebook corelate cu ultimul spot la TV şi cu o campanie de Adwords? Cât a influenţat exact fiecare mediu în parte şi care e ingredientul secret? Câte vânzări a generat pe o perioadă de 3 ani o anumită campanie? Pe câţi clienţi o campanie aparent fără succes i-a trimis de fapt să caute pe Google unde au fost convertiţi printr-o campanie de Adwords? Sunt doar rezultatele Adwords-ului aici? Efectele compuse şi impactul unor iniţiative greu măsurabile în vânzările finale există mai des decât aţi crede. Eu personal m-am lovit de ele aproape la fiecare campanie.

Este totuşi onlineul măsurabil? Da, la fel de măsurabil cum este şi TV-ul. Măsurarea şi corelarea exacta de indicatorii de brand şi de vânzări a fiecărei iniţiative online se poate. Dar este foaaaaaaaarte mult de muncă, de asta mai nimeni nu o face. În momentul de faţă nu există un sistem de măsurare centralizat, automatizat şi simplu al investiţiilor în online. Cu efortul de a măsura exact, probabil se moate măsura fiecare mediu în parte, fie că e vorba de TV, o revistă sau radio. Apropo de măsurare şi de “publicitatea veche”, Claude Hopkins, unul dintre părinţii publicităţii măsura pe bune eficienţa campaniilor lui acum mai bine de 100 de ani. Fără Internet şi fără Google Analytics.

De ce fuge încă lumea de măsurare? Pentru că implică bani, timp, energie şi ieşirea din zona de confort.

 

Onlineul simplifică marketingul

În fapt opusul este adevărat. Internetul a complicat mult marketingul şi publicitatea, atât pentru client cât şi pentru agenţii. Motivele principale din spate: fragmentarea şi specializarea. În momentul în care treci de la 5 zone (exemplu aleatoriu) în care comunici la 20, lucrurile devin clar mai complexe. În loc de Presă, TV, Radio, Marketing Direct, acum mai ai în plus Facebook, SEO, Instagram, Afiliere, PPC, Content Marketing, Bannere, E-mail Marketing, Video Ads, Blogging, etc. Pare mai simplu?

În plus, fiecare mediu în parte are propriile reguli. Ceea ce duce la specializare. Practic, dacă eşti un brand mare va trebui fie să ai oameni interni specializaţi sau ultraspecializaţi pe câteva canale fiecare, fie să angajezi una sau mai multe agenţii care îţi pot livra.

Pentru fiecare mesaj, campanie, etc. va fi nevoie de o declinare diferită pe fiecare mediu în parte. Pentru specialiştii de marketing asta se traduce în: muncă mai multă, educaţie continuă în cicluri mult mai mici, presiune mai mare. Întrebaţi pe oricine a ridicat un business sau un brand în anii ’90 în România dacă lucrurile sunt mai simple acum, să vedeţi ce vă spune.

Viitorul se pare că merge în aceeaşi direcţie a complexităţii. Apar noi platforme, metode şi nişe care fragmentează încontinuu marketingul online şi marketingul în general. Viitorul în marketing şi comunicare va fi din ce în ce mai complex.

 

Internetul vinde

De 6 ani de când lucrez în marketingul online am întâlnit nenumăraţi clienţi care văd Internetul drept pilula magică. Domnule, nu merge treaba, ne punem pe net şi rezolvăm. Acolo ştii cât bagi, ştii cât scoţi, totul e pe cifre, ştiinţific.

Fiecare training pe care l-am ţinut în zona de marketing online începea cu plictisitorii 4P: Produs, Preţ, Promovare, Plasament. Care sunt al naibii de valabili şi astăzi. Dacă ai un produs relevant, la un preţ adaptat, plasat la îndemână (offline sau online) şi promovat bine o să vinzi. Onlineul nu îţi rezolvă problemele de preţ, produs sau distribuţie! Consumatorii sunt deştepţi şi doar pentru că ai filmuleţe pe Youtube sau campanii de Adwords nu înseamnă că o să vinzi.

Internetul este un catalizator foarte bun pentru lucrurile care au sens, care merg. Fără un context potrivit, Internetul nu o să reuşească să rezolve probleme de marketing şi business mai profunde, aflate în interiorul afacerii.

 

Totul se întâmplă sau se va întâmpla doar online

Nu, TV-ul încă nu a murit. De asta Emag, Google, Apple, Samsung şi alte branduri de succes online încă investesc şi în canale tradiţionale. Produsul încă contează enorm. De fapt, e primul care contează în contextul Social Media şi word of mouth.

Modul cum se comportă agenţii de vânzări după ce le trimiţi leaduri dintr-o campanie online e important. Cât de mult investeşti în instruirea angajaţilor din magazin. Cu ce firmă de curierat ai ales să lucrezi. Cum răsplăteşti clienţii fideli. Ai fotografii de calitate în prezentări? Investeşti în design? Foarte multe componente din marketing şi business încă sunt şi vor fi offline.

Lucrurile în marketing merg în lanţ. Când ai 3 verigi ruginite şi slabe, una de 3 ori mai mare, lucioasă şi rezistentă nu îţi va creşte cu nimic rezistenţa lanţului.

 

Noi ştim ce merge şi care este viitorul

O să spun acum adevărul despre noi, specialiştii sau consultanţii online: de multe ori habar nu avem. Dacă avem experienţă extinsă cu un brand, nu înseamnă că ştim exact ce o să meargă pentru un brand din aceeaşi categorie. O mică variaţie la produs sau preţ, moştenirea brandului, viziunea CEO-ului, sunt elemente care pot să schimbe total datele unei campanii sau strategii. Păi şi ce ştim atunci? Unii ştim să folosim uneltele online, ştim structura unei campanii, ştim că lucrurile merg pe testate şi descoperite, nu pe promisiuni de succes încă înainte de lansare. Din păcate nu vă spunem, vouă clienţilor, aceste lucruri.

De frică că nu prindem contractul, din credinţa că ar trebui să ştim totul ca să ne merităm fee-ul, ca să nu fim nevoiţi să răspundem la întrebarea: păi dacă onlineul nu e matematică de ce să mai bag bani şi din multe alte motive stupide. Şi atunci intrăm în relaţii de colaborare cu aşteptări nerealiste de ambele părţi. Iar proiectele şi reputaţia onlineului în sine au de suferit.

Am văzut promisiunile imposibile de mai sus la foarte mulţi colegi din breaslă. Şi le-am mai scăpat şi eu către clienţi, nu de puţine ori. Însă după câţiva ani de focus pe proiecte personale, m-am reîntors şi mi-am dat seama că sunt stupide.

Investiţiile în online nu sunt motivate de aşteptări magice sau de măsurabilitate exactă. Pur şi simplu clienţii se duc acolo, se informează acolo, cumpără acolo, aşa că e bine să fim şi noi alături de ei. Să comunicăm acolo unde sunt dispuşi să ne asculte. Şi pentru că da, în unele cazuri avem măsurabilitate exactă pe bugetele investite. Dar despre motivele corecte pentru care să investim în online şi care sunt de fapt marile avantaje, o să vorbesc într-un articol viitor.

Cum rămâne atunci cu viitorul? Păi nimeni nu ştie exact. Nici măcăr Mark Zuckerberg (fondator & CEO Facebook) sau Larry Page (fondator & CEO Gooogle) nu cunosc răspunsul. Pentru simplul fapt că mâine s-ar putea să apară o nouă companie care să schimbe total regulile jocului.  Sau o tehnologie. Sau un nou fenomen.

Rămân însă câteva lucruri care funcţionează în orice condiţii: oferirea de produse şi servicii care aduc valoare consumatorilor, învăţarea continuă, adaptarea, testarea şi descoperirea lucrurilor care funcţionează acum pentru tine şi brandul tău.

În articolul viitor o să vorbesc despre câteva din avantajele reale ale marketingului online şi cum ţinem pasul mai uşor cu peisajul complex în care se află marketingul astăzi.

2876478414_9cc63e9933_b

Generaţia Lipscani sau cum arată un influenţator: tânăr, cu studii superioare şi venituri peste medie

Îmi plac discuțiile despre influențatori. Dacă nu știți, influențatorii sunt acei membri ai unei comunități care au o putere mare de influențare asupra restului comunității. Sunt multe teorii aici, una dintre cele mai cunoscute îi aparține lui Malcom Gladwell (Tipping Point) dar mai puteți găsi detalii și la Seth Godin (Unleashing the Idea Virus) sau în fimul de la sfârșitul articolului.

Câteva dintre caracteristicile de bază ale unui influențator: are notorietate (poate fi privit ca expert), credibilitate, putere de convingere, are opinii proprii și e a apreciat. Asocierea unui brand (sau produs, serviciu) cu unul sau mai mulți influențatori poate fi o decizie foarte bună, dacă ținem cont de psihologia vânzării. Pe scurt, când vrem să facem o vânzare realizăm un lucru mult mai complex: producem o schimbare de comportament. Dacă schimbarea propusă este validată social de persoane în care avem încredere, este mult mai ușor să o acceptăm. Pare o alegere mai sigură, iar una dintre cele mai mari frici inconștiente ale oamenilor este să aleagă greșit și să piardă. Câteva dintre motivele din spatele fenomenului le găsiți aici.

Până aici lucrurile sunt simple. Sunt însă 2 întrebări care stârnesc controverse: a). Cum arată un influențator? și b). Trebuie să fiu “expert” ca să influențez? (răspunsul la a 2-a într-un post viitor)

Îmi plac discuțiile despre influențatori. Îmi place să aud: da, sunt 5000 de oameni pe Twitter, dar toți sunt influențatori puternici! În rețelele sociale sunt influențatorii! Profilul lor: tineri, cel puțin o facultate terminată, cu venituri peste medie, activi, etc.! Dacă tragem linie rapid, cam toți influențatorii ăștia sunt reprezentanți ai generației Lipscani (e un termen inventat de mine, care cuprinde fenomenul socio-economic care se întâmplă azi pe străzile din centrul capitalei).

Cum ar fi însă dacă am avea câteva profile de genul:

  • pensionară, venituri 5 milioane, fan telenovele, doar liceul terminat, o gură mare (influențator pentru brandurile de orez și ulei)
  • meșter, 60 de ani, 8 clase terminate, 2 milioane venituri declarate, fan semințe – bere – fotbal, alpha dog (influențator pentru materiale de construcții)
  • fost licean exmatriculat, 18 ani, 1 – 10 milioane venituri, probleme cu furia (influențator pentru țigări)

Am observat o reticență grozavă față de datele pragmatice, din piață, dacă ele nu corespund cu realitatea. Vai dragă, dar consumatorii noștri sunt toți din generația Lipscani. Au iphoane și merg cel puțin o dată pe an la Paris sau la Londra. Cum să vindem noi … către … ? E un fenomen ușor de înțeles, dar care e nesănătos. Cum mai spuneam, România e o țară sărăcă cu unele caracteristici pe care am vrea să nu le credem. Să nu le vedem. Să nu le auzim. Dar ele există, sunt aici și fac parte din viața de zi cu zi.

Nu e nimic rușinos să spui că ai în publicul țintă pensionari sau oameni care nu au terminat liceul. Nu e nimic rușinos în a realiza un schimb comercial, către oameni care au o nevoie concretă și sunt dispuși să plătească pentru ea cu bani reali. E însă periculos să te ascunzi cu capul în nisip. Să discuți pe canapeaua de la IKEA la o bere cu nume ciudat despre ce își dorește un muncitor care trăiește la etajul 7 într-un bloc din Berceni. Și să îi livrezi ceva cool, plecând de la niște presupuneri. Bucureștiul nu e Lipscani sau Dorobanți, iar România nu e București!

Cred în influențatori, cred în influența. Însă cei care o pot exercita nu sunt neaparat absolvenți de MBA care conduc Mercedesuri. La fel cum nici Bucureștiul nu e neaparat Parisul. Și e ok să fie așa!

fotografie de Mihai Bojin

INFLUENCERS FULL VERSION from R+I creative on Vimeo.

8968192389_b2730510a1_b

Cum generezi valoare prin conţinut: metode practice

VALOÁREvalori, s.f. I. 1. Însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit. ♢ Loc. adj. De valoarea) (despre lucruri) pretios, scump, de preț; valoros; din DEX

Am încercat timp de câteva luni să găsesc o listă a metodelor prin care poţi crea valoare prin conţinut. Ce reprezintă valoarea, ce utilitate aduce fiecare tip de informaţie şi cum pot fi clasificate metodele prin care se crează valoarea? Câteva întrebări care nu au răspunsuri la îndemână şi presupun ceva efort pentru a le digera. Care e motivaţia? Poate fi un punct de plecare foarte bun pentru o analiza rapidă a unor producători de conţinut(bloggeri, publisheri, etc. ). Sau pentru a crea rapid o nouă politică editorială. Până acum nu am găsit ceva clar, reprezentativ, aşa că am început să lucrez la o listă proprie.

Prima regulă legată de conţinutul online pe care am învăţat-o, dureroasă de altfel, sună cam aşa: valoarea e ceea ce percep consumatorii/vizitatorii tăi ca fiind valoare. Ştiu, e o regulă veche, repetată în nenumărate cărţi şi articole, dar până nu am experimentat-o de câteva ori pe eforturile noastre nu am reuşit să o însuşim pe deplin. Legat de conţinut, am avut articole pe care le apreciam foarte mult şi aveau parte de rezultate slabe şi articole “subţirele” care aduceau vizitatori, recomandări şi creau valuri. Şi acum să începem.

Cum generezi valoare prin informaţie:

1. Accesibilitate

Prima metodă e probabil cea mai simplă dintre toate şi e legată de posibilitatea unui utilizator de a avea acces la o anumită informaţie. Cum poţi crea valoare prin accesibilitate: oferă un articol tradus din engleză în limba română pentru vizitatori care nu cunosc limba engleză; publică pe web o informaţii din surse offline; promovează un conţinut mai vechi la care vizitatorii nu au acces facil ( de ex. l-ar putea descoperi doar în Google, indexat în pagina 50).

2. Organizarea/distilarea informaţiei

Altă metodă de generare a valorii este organizarea/distilarea informaţiei, în condiţiile în care îţi aduci şi un aport pe partea de creaţie/filtrare manuală.  Cum poţi crea valoare prin organizare/distilare: crează listele de resurse, încă funcţionează foarte bine; filtrează manual toate informaţiile relevante pe un anumit subiect; realizează rapoarte de sinteză.

3. Componenta estetică
Orice tip de conţinut care are o valoare estetică, sau este prezentat într-o manieră estetică poate aduce valoare pentru vizitatori. Cum poţi crea valoare prin estetic:
prin crearea/publicarea de fotografie, design, artă, grafică care îţi exprimă sau întăresc mesajul pe care vrei să îl transmiţi.

4. Umor/entertainment/emoţii

Majoritatea materialelor care ajung virale pe Internet au la bază una din componentele: umor/entertainment. Totuşi, foarte important în momentul în care creezi valoare prin mijloacele astea e să nu uiţi nici un moment de profilul audienţei şi de legătura strictă cu ceea ce promovezi. Cu alte cuvinte degeaba am 100.000 de vizitatori, dacă ei vin doar pentru partea de fun/entertainment, fără nici o legătură cu obiectivele mele finale. Un brand mare care reuşeste să adune cu succes piesele din puzzle e HeinekenCum poţi crea valoare prin umor/enterainment/emoţii:realizează clipuri virale, jocuri, povestiri, bancuri; scrie într-un stil personal, care generează/apelează emoţii.

5. Creativitate/perspective noi/Analiză

Al 5-lea mod prin care poţi crea valoare pentru vizitatori este să priveşti lucrurile din unghiuri noi sau să analizezi/interpretezi informaţia. Cum poţi crea valoare prin creativitate/analiză: interpretezi o anumită informaţie disponibilă pentru a determina implicaţiile (impactul unei noi legi); oferi abordări noi pentru un anumit proces/acţiune; oferi soluţii concrete pentru o problemă, plecând de la date.

6. Experienţa personală

După anii ‘90 au existat consultanţi/speakeri/”vedete” care au înghiţit bucăţi uriaşe de informaţie din vest, fără a o digera sau a-i testa aplicabilitatea. Urmările se vedeau în lipsa rezultatelor: puse în contexte diferite anumite informaţii sau reţete îşi pierd sau diminuează valoarea/utilitatea. Experienţa personală e una dintre cele mai puternice şi apreciate metode de a crea valoare pentru vizitatori. Cum poţi crea valoare prin experienţa personală: publică studii de caz provenite din experienţă; oferă metode de a obţine rezultate adaptate la industrie/sezon/zonă geografică/audienţă; adu soluţii testate pentru anumite probleme specifice.

7. Studii/cercetare

Poţi folosi studiile sau cercetarea pentru a genera informaţie nouă pentru audienţa ta. Valoarea percepută este mare şi mai vine la pachet cu câteva avantaje: te poate poziţiona ca expert, îţi oferă o rampă foarte bună pentru apariţiile în media, informaţia devine de referinţă pe termen lung. Cum poţi crea valoare prin studii/cercetare: crează un studiu pe un eşantion reprezentativ pe un subiect de interes; dedică o perioadă mai lungă de timp cercetării unei probleme care nu are soluţie.

8. Inovaţie

Inovaţia se referă de regulă la schimbări asupra modului în care funcţionează un anumit lucru (proces/business/metodă/acţiune/etc.). Schimbările sunt de regulă importante/revoluţionare/dramatice (Wikipedia). Inovaţia poate fi un proces complex, poate consuma multe resurse şi poate avea nevoie de timp pentru a fi adoptată de piaţă. Totuşi, poţi genera inovaţie la diferite (apariţia maşinii vs un nou model inovativ de ştergător de parbriz), cu bariere de intrare semnificativ distincte. Cum poţi crea valoare prin inovaţia:inovând şi apoi producând conţinut despre asta.


Se justifică investiţia în conţinutul unic?

Plecând de la clasificarea de mai sus, conţinutul poate fi preluat/editat/etc. (binenteţeles cu acord) doar în cazul primelor 2 metode. Metodele 3 – 7 presupun investiţia în conţinut unic. Valoarea adusă de un material care transmite aceleaşi informaţii ca alte 5 bloguri de limbă engleză este limitată, dată doar de accesibilitate.

Revenind la întrebarea din subtitlu, succesul pe care îl poţi avea doar utilizând primele 2 metode este vizibil limitat. În plus, vei fi perceput ca un bun traducător/organizator şi nu ca expert/original/diferenţiat/etc.


Ce metode de generare a valorii îţi aduc cele mai bune rezultate
?

Plecând de la lista de mai sus, utilitatea primară generată de fiecare ar fi:

  1.  Mă informez
  2. Câştig o privire de ansamblu în timp scurt
  3. Transmit impulsuri pozitive/puternice/de impact asupra creierului
  4. Mă simt bine/mă relaxex/râd
  5. Realizez perspective noi, metode mai bune de a face lucrurile
  6. Primesc soluţii, răspunsuri, insight-uri
  7. Aflu informaţii noi, importante pentru mine
  8. Cresc foarte mult randamentul anumitor acţiuni/procese/etc.

Pentru a găsi cea mai bună soluţie, poţi să începi cu răspunsul la câteva întrebări: “ce anume reprezenţi”?Cum vrei să te poziţionezi, care e diferenţierea, care sunt valorile de bază pe care ţi le-ai asumat şi le transmiţi? Ce obiective urmăreşti să atingi? Care e audienţa  pe care o urmăreşti?Ai un blog, o companie, un cont de Twitter sau vrei să lansezi un brand?

Dacă răspunzi sincer la întrebările de mai sus şi le corelezi cu 8 metode şi 8 tipuri de rezultate o să ai o bază solidă de plecare pentru politica editorială. O să ajungi mai repede unde îţi propui să ajungi şi o să obţii rezultate mai bune.

P.S.: pe o scară de la 1 la 10 pe unde s-ar clasa valoarea pe care o oferi utilizatorilor în momentul de faţă?

fotografie de epsos