“Privind în ansamblu, la prima vedere am găsit 2 scenarii în care te poți afla:

Scenariul 1: ești indispensabil în realizarea unor activități de rutină

Fie că ești managerul obsedat de control sau colegul care acoperă incompetența/comoditatea altora prin efortul propriu, ești într-o poziție periculoasă, din care trebuie să ieși. Acțiunea de redresare trebuie să fie în forță, hotărâtă și fără drum de întoarcere. Ar trebui să implice o listă a responsabilităților fiecăruia și doar punctele în care este cu adevărat nevoie să intervii.

Scenariul 2: ești indispensabil în realizarea proiectelor îndrăznețe

Nu este nici o mândrie să fii indispensabil de fiecare dată când se taie o factură sau se predă un raport. Însă dacă oamenii te recunosc ca fiind indispensabil în proiectele curajoase, care aduc valoare mare, ai ajuns într-o poziție pe care toți oamenii și-o doresc dar puțini o ating.

Cum reușești să faci lucrul ăsta:

• fiind creativ – creativitatea din multă practică, multă muncă, multe încercări. Talentul compensează rar efortul când e vorba de rezultate deosebite, obținute constant.
• asumându-ți mai multe riscuri – poți să garantezi cu capul un proiect care pare înfricoșător? sau să îți asumi leadershipul pentru a implementa o inițiativă nouă?
• ieșind din zona de confort – cât de indispensabil e colegul care nu face niciodată 1 centimetru în plus față de “normă”?
• muncind mai mult și mai din greu – rezultatele deosebite nu se obțin ușor, balanța trebuie să iasă tot timpul pe 0
• devenind cel mai bun în ceva care indispensabil celor din jur– adică muncind cu obsesie pentru a ieși constant pe locul 1 în cursa pe care o alegi

Metodele sunt diverse și poți să le alegi pe cele care se potrivesc cel mai bine cu ceea ce ești tu. Va fi mai greu însă să te ții de ele pentru că implică efort, frustrări mari pe termen scurt-mediu, nervi puternici, puterea de a renunța.

Peste 10 ani, privind înapoi, ce alegere ai fi vrut să faci?”

fotografie de Mdanys

Se fac în curând 2 ani de când nivelul energiei negative din România a crescut alarmant. În perioada asta, procentul de optimişti din totalul celor cu care am intrat în contact s-a menţinut la cote reduse. Cote care au scăzut între timp, odată cu evenimentele din ultima perioadă. Pentru antreprenorii români a fost o perioadă grea care va fi urmată de o perioadă şi mai grea. Sunt multe măsuri absurde, inutile, care vor influenţa puternic clasa IMM-urilor în anii următori.

Şi totuşi, poate fi mult mai bine decât te aştepţi să fie. Dacă ai trecut peste etapa asta, dacă eşti deschis şi crezi că poţi descoperi noi soluţii şi perspective, sigur îţi va fi mult mai bine. Nu costă nimic să încerci, iar în rău nu poţi influenţa mersul lucrurilor.

Tot din seria lucrurilor bune care se pot întâmpla îţi recomand evenimentul de coaching/mentoring Empowering Entrepreneurs. Personal coachingul m-a ajutat în câteva momente grele să merg optimist mai departe şi să las deoparte senzaţiile turbate de care vorbesc în titlul articolului.

Ne plângem, sau mişcăm ceva?