O chestiune (nu e nevoie sa o si publici la comentarii); doar anunturile tale pe Joobs pot fi vizibile in sidebar la blog.

Copy/Paste

Oricum, ramine totusi in discutie partea cu cartea de munca, care e de multe ori ocolita cu creativitatea unui designer, de catre firme.

Astfel incit nu putem face calcule exacte si generale, in ceea ce priveste suma platita de catre firma statului.

Ca low-level-junior, acum vreo 8 ani cred, luam 40$ daca nu ma insel .

Spor la gasit persoana potrivita

Situatia din Craiova e la fel ca la voi in Iasi.
300-400 in mana, pe jumate in cartea de munca, multa munca freelancing pentru cine isi permite.
E foarte mult de lucru in general. Nu cred ca se plange cineva. Dar ca si calitate, mai slab din pacate. Nu am intalnit inca in provincie “clienti mari” care sa stie ce vor si sa-si permita.

Ca agentii, sunt unele cam necunoscute, fac munca locala, clienti mici, stiti povestea.
Singura agentie de amintit ar fi Avantajnet care si-a deschis birou aici, dar in rest n-am auzit de alte nume mari.

Chestia e ca inca nu se cunoaste valoarea design-ului si mai ales a celui de calitate.
Greu de schimbat chestia asta.

Bine, nici oameni specializati nu prea sunt. Cei care sunt, mi se pare normal sa fie cautati si sa ceara cat cer. Restul, mai bine ciocu mic si trageti tare.

O observatie: oamenii din provincie sunt mult mai modesti decat cei din Bucuresti sau orasele din Vest.
Pana acum n-am intalnit om din provincie cu pretentii mai mari decat poate oferi.

Cam asta.

Toate cele bune,
Dragos

- una peste alta, daca ar fi sa recomand cuiva, sugestia mea este sa faca facultatea de design pentru ca are ce invata, si, in paralel, sa incerce sa lucreze, inca din primii ani de facultate. Combinatia dintre cele doua a reprezentat pentru mine un atu, de multe ori. By the way: noi chiar am avut cateva cursuri despre piata de design din acel moment- foarte interesante (prea putin din pacate)…
- ucenic in sensul strict al cuvantului este greu sa ai. Nici nu ma consider asa maestru . Insa nu aveam nevoie de un designer experimentat (avem ), astfel incat am cautat pe cineva aflat la inceput, dispus sa lucreze si lucruri mai “marunte”. Part time, lucru de acasa- se poate face, cu putina bunavointa, sau cel putin se poate incerca- asa faceam in facultate, mergeam la corectura, nu? Si cred ca nu e rau sa existe cineva care sa iti mai spuna ba una ba alta, sa te ajute sa mergi pe o directie si sa iti dea cateva informatii “de culise”. Iar privitor la ideea cu exploatarea financiara nici nu pot comenta- chiar ma intereseaza mai tare situatiile de tipul win-win.

Nu ma refer numai la provincie. Nu trebuie neaparat sa fiu angajat sau sa locuiesc undeva ca sa stiu situatia de acolo. Sunt multe exemple si la case marisoare, de Bucuresti, unele independente, altele aflate sub tutela caselor mari-internationale (adica departamente desprinse din agentii mari, care functioneaza aproape autonom), agentii cu cifre de afaceri de la 2-3-4 milioane RON in susm, in care situatia angajatilor nu e atat de roz.

Zu: “nu cautam un designer deja lansat, ci incercam sa gasesc un “ucenic”, dispus sa invete meserie, totul pe un program flexibil- part time, chiar lucru de acasa… Am cautat in special intre studentii din primii ani de la arte”…conteaza foarte mult cum vad unii “ucenicia”.

Ucenicia, daca e sa ne raportam la dictionar, presupune ca mesterul sa il invete pe ucenic, sa stea cu el, sa ii arate ce si cum, sa il mai ierte, sa il mai mustre, dar per total sa incerce sa-l faca om, bun mester.
Asta e teoria, dar practiva ne omoara: sa lucrezi propriu-zis cu un ucenic inseamna timp si resurse consumate, cam greu pentru multi mesteri. Zici ca ar fi mers si part-time, chiar si de acasa…pai cum ai fi instruit tu ucenicul, daca nici macar nu-l aveai in preajma ? Cu pdf-uri si indicatii pe messenger, sau la telefon? Aia nu e ucenicie.

Nu acuz pe nimeni, dar sunt multi care cauta studenti din anii primari; cati sunt cautati pentru formare si cati sunt cautati doar pentru ca sunt mana ieftina de lucru, mai e de discutat.

Inca un lucru care merita discutat ar fi abilitatile didactice. A invata meserie pe cineva presupune sa ai niste calitati in aceasta directie; nu-i destul sa stii, trebuie sa stii si cum sa dai mai departe, de asta sunt oarecum sceptic de multe ori la chestia cu angajatui cuiva “in vederea formarii”.

Ma rog, sunt agentii si agentii. Unele chiar te formeaza, altele nu, avem de unde alege

– supraapreciere nivelului de cunostinte pana la contact cu mediul competitiv real in care vor evolua

– influenta profesorilor care denigreaza in special imaginea agentiilor si pun sistemele lor de invatare mult deasupra.

Intradevar, o educatie temeinica la nivel de culoare, compozitie, experiment, etc. poate constitui un excelent punct de plecare pentru un designer de top. Insa, de cele mai multe ori profesorii sustin cu buna stiinta un hau intre mediul academic si piata reala, care va manca de vii multi dintre absolventi.

Si aici este problema cea mare si de asta avem nevoie de invatamant de calitate si nu de initiative de genul SDPR.

Suntem foarte mult in urma, un profesor ar trebui in primul rand sa fie un bun practician, ancorat in realitatea momentului.